Acest omonim al cuvìntului romìnesc roata, moftenit din liniba latina, a fost folosit mai aies in cronicile moldovene ìncepìnd de la sfîrsitul sec. al XVI-lea, numai cu referire la trupe stràine, în primul rînd poloneze1. El nu a fost folosit în mod curent ca termen militar.
    Comendant ‘comandantul ostirii’ si comendà ‘fune^ia de comandant’ sînt doua neologisme latinefti (lat. commandare) patrunse probabil prin filiera polona (poi. komendant, komenda, ef. ucr. < din pol.> KOMeiiàamn, KOMeuda, ceh, komendant, komenda; cf. D.A.) fi nu prin filiera rusa, cum s-a afirmat de catre unii cercetàtori 2. De exemplu:
    « Ce-m da comenda ost.ii ìn mina me » (Nec. 245). « Au si prinsu un omù viind cu carti de la Sibiu, la comendantul de Bistri^a » (Nec. 291).
    Acest cuvînt a disparut din limba romînà, fâcînd loe Ìmprumutului comandant din limba francezà.
    Ràmentar (var. raimentar, rementar, reimentar, reghimentar) este numit ‘loctiitorul hatmanului ìn probleme militare, conducatorul unui regiment’ (nu neapârat ‘colonel’3; v. Scriban). Provine din poi. regimentarz ‘idem’. Astfel: « $i sede fi acmu oastea lefeascà farà hatmani, numai un rementariu, de poarta de grija ostilor » (Nec. 315). « Cap oftilor (lefesti — n.n.) era Dimidenschii reghimentariul de la Snetin » (B. Pop. 458).
    Dupa cum se observa din citate, în ambele T&ri Bomìnefti cuvìntul se folosea numai ìn legatura cu oastea polona. El a avut o circuiate redusà si a disparut din limba romìnà in secolul al XVIlI-lea.
    Comisar este, in limba cronicarilor romìni, ‘reprezentantul, mandatami militar al unei puteri, in special al regelui Poloniei’ < lat. med. comissarius ‘delegat, trimes’ (cf. Scriban ; Bosetti, Obs., p. 20) primit prin filiera polona (poi. kornisar; cf. rus KOMMUccap, atestat pentru prima oara in 1731, ca ìmpru-mut din fr. commissaire (Akad. Slov.) sau din germ. Kommissar (Yasmer). Ìntìlnim acest cuvìnt numai în contexte referitoare la istoria Poloniei sau Germanici, ca de exemplu :
    « Ca era fi comisarii lefefti acolo, anume hatmanul Litvii fi Adam Sinavschii » (Nec. 144). « Ioan Conrad Huber il chiema, ce era comisar oftii nemtesti, adeca ca un vistiiar mare cum îi zicu, de toate trebile ce sìntu ale oftii el purtâtor de grije fusese » (B. Grec. 81).
    Acest cuvìnt apare pentru prima data la M. Costin4 fi este folosit ìntr-un singur context (pentru a denumi pe nifte trimifi ai regelui Poloniei fi nu «comisari ai cazacilor », cum interpreteaza P.P. Panaitescu 5), fi anume:
    « Pânâ vâzîndü (lefii — n.n.) neticneala cu dìnsii (cu cazacii — n.n.), le ràdicase fi hâtmâniile, sa nu bie fi le trimité cìte doi domni comisari mai mari fi aceia comisari le facea giude^â fi-i cîrmuia. Çi cu vremea fi alte volnicii le-au stricat toate, cìt nu erau cazacul cu nemica volnic » (M.C. 125). Comisar este resim^it ca termen stràin multa vreme, afa cum se vede fi din
     1	I. Bogdan, Documentili rinzenilor din 1484 .fi organizarea armatei moldovene in sec. XV, ìn Analele Academiei Romine, seria II, vol. XXX (1907—1908), p. 393.
 2	A 1. R o s e 11 i, B. C a z a c u, Istoria limbii romine literare, vol. I, p. 259.
    3	Vezi I. Iordan, Introducere la Letopisetul 'Vàrii Moldovei, de Ion Ncculce, Bucuresti, 1959, p. LXIV.
     4	R o s e 11 i, Cazacu, op. cit., p. 239.
     5	M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 488.
197