sà stea un principe rus, iar armata sa fie organizatà si condusà de ofiteri rusi. ìn proiect se trasau chiar granicele viitorului stat, enunjindu-se si unele prin-cipii referitoare la viitoarea sa conducere
     in afarà de aceasta, tot din sìnul emigratici bulgare din Jara Romineascà a luat fiin^à, de la inceputul ràzboiului, in afarà de alte organizatii de voluntan, corpul de voluntari condus de càpitanul Gheorghi Mamarcev2, care, dupà ce s-a evidenziai in mod deosebit la cucerirea Silistrei, a trecut Balcanii si a ajuns la Sliven fi apoi la Kotel, oraful natal al càpitanului. Socotind cà in urma victoriilor lui Diebici Bulgaria va deveni liberà, Mamarcev si-a con-cediat voluntarii sài fi s-a stabilii la Sliven, pàràsind armata si eàsàtorin-du-se aci.
     intr-adevàr, niciodatà bulgarii nu nutriserà sperante atit de mari ca acum, cind armatele lui Diebici cuceriserà Adrianopolul. De aceea si desnàdejdea lor a ìntrecut orice margini, cind au auzit cà, prin pacea care fusese semnatà, toate regiunile de la sud de Dunàre trebuiau sà reinceapà viaja lor amarà de care o clipà se crezuserà cu totii scapaci. Teama lor era cu atit mai mare, cu cit primirea foarte càlduroasà fi ajutorul pe care-1 dàduserà armatelor rasenti erau bine cunoscute turcilor, a càror ràzbunare avea sà fie mai singeroasà ca oricind. Numai ciorbagiii fi clerul grecesc se bucurau, semànind pretutindeni discordie, clevetind fi relatind tot ceea ce se intimpla in oraf atit mitropo-litului grec de la Adrianopol, cit fi autorità^ilor centrale turcefti, pentru a-fi asigura din vreme pozi^iile fi colaborarea cu administraba turceascà ce trebuia sà revinà in oraf. Cei care luaserà parte activà la ràzboi nemaiputind trài la un loc cu turcii, hotàrirà sà emigreze in Rusia 3. Altii regretau cà nu s-au purtat bine cu turcii, dind ajutor oftilor rusefti 4, ràzbunindu-se crunt pe ei ìndatà dupà sosirea eliberatorilor. in fìecare zi, in oraf aveau loc consfàtuiri pentru a se càuta o solutie. in cele din urmà, slivnenii s-au gindit sà trimità o delegale la comandamentul suprem al armatei ruse, care se afla la Burgas, pentru a-i arata nenorocirea ce urma sà cadà asupra orafului, indatà ce rufii vor pàràsi Slivenul, cu toatà amnistia prevàzutà in tratat. Ca fi delegatii altor orafe, slivnenii aràtau cà ar fi putut renun^a la emigrare numai ìn cazul acordàrii protectiei ruse prin numirea unui cónsul. Cu toate cà un astfel de cónsul a fost numit, Diebici a dat dispozi^ii generalului Wacht sà publice conditile in care slivnenii, ca fi al^ii, se puteau muta in Rusia. Aceste instrucjiuni au fost afìfate in orafe in limba bulgarà dar scrise cu litere grecefti, afa cum se obifnuia.
     Descriind in cuvinte patetice deznàdejdea slivnenilor care trebuiau sà-fi pàràseascà oraful, Seliminski fi-a dat seama fi de politica Jaristà, care urmàrea prin comandanti armatelor din Bulgaria interesele sale egoiste, de clasà, notind in insemnàrile sale: « incà de la venirea oftilor (rusefti) fi pinà la retragerea lor, eie càutau sà aducà poporul intr-o astfel de situatie, incit pinà la urmà fi aceia care nu doreau, sà nu poatà ràmine (in Bulgaria), ci sà le urmeze. Dacà la venirea lor dàdeau voie creftinilor sà se poarte cu turcii cum le plàcea,
     1	Constantia N. Velichi, Asezàmintele colonistilor bulgari din 1830, ìn « Roma-noslavica », III, Bucurefti, 1958, p. 118—119. Cele douà memorii ale lui Alexandru Pavlovici au fost publicate de St. R o m a n s k i, op. cit., p. 36—39.
     2	St. Romanski, reopeu MaMapuee u doópoeOA'tecKama mv KOMdHÒa om 1828 — 1829 c., ìn «Cn. BAH», XXII, Sofìa, 1921, nr. 12, p. 181.
    3	St. Maslev, op. cit., p. 212.
    4	Konobeev, op. cit., p. 264, 268.
294