Un considèrent în plus, pentru care ràscoala din Jara Romîneascà inte-reseazà çi slavistica romîneascà, îl consituie faptul cà în sînul oastei lui Tudor se numàrau unitàti compuse din bulgari si sîrbi, comandate de D. Mace-donschi çi Hagi Prodan1: o dovadà a platformei comune de luptà pe care se situau popoarele balcanice. Prezenta arnàutilor în « adunarea norodului » a fost socotità argument al concordantei scopurilor urmàrite initial de Eterie si de Vladimirescu. Prin urmare, de la o chestiune ce ar pàrea specialà se ajunge la o anumità conceptie despre evenimentele din 1821.
    Istoriografia noasträ nouä, cäläuzitä de o conceptie stiintiiicà, a adîncit în^elegerea ràscoalei conduse de Tudor Vladimirescu. Descoperirea unor documente de importantà capitalà a favorizat progresul interpretàrii. Dintre ace» stea, ne màrginim sà mentionàm aici: actul descoperit de acad. A. O^etea în arhivele din Budapesta si intitulât de dînsul « Legàmîntul lui Tudor Vladi-mirescu fa^à de Eterie » 2, precum çi documentul din care reiese cà banii Gr. Brîn-coveanu, Gr. Gliica çi Barbu Vàcàrescu, din guvernul provizoriu, au împuternicit pe Tudor sà ràscoale poporul 3.
    Aceste documente, ce vàdesc întelegerea dintre Tudor si Eterie çi dintre Tudor si boieri, prealabilà ràscoalei, vin în sprijinul tezei lui I. C. Filitti 4 §i a lui A. Otetea 5, potrivit càreia miscarea de la 1821 din Tara Romîneascà a avut de la început caracter antiotoman si a pornit în strînsà legàturà eu mijearea greceascà de eliberare.
    De unde, mai înainte, istoricii limitau caracterul national al miçcàrii lui Tudor la lupta antifanariotà, iar unii sustineau cbiar, în spirit çovin — deci de pe pozitia de clasà a burgheziei — cà miscarea a fost antigreceascà, ameste-cînd Eteria eu pâtura fanariotà din Principate çi fàcînd vinova^i de relele din tarà numai pe greci, în prezent s-a clarificat definitiv cà ràscoala a fost anti-otomanà si antifeudalâ.
    Este adevàrat cà în miscarea de la 1821 scopul antiotoman nu s-a manifestât totdeauna direct, ci trebuie dedus. Tudor n-a avut ciocniri eu turcii, ci a declarat mereu supunere Portii, ducînd tratative cu ea. Dar descoperirea convenni dintre el si càpeteniile eteriste Iordache Olimpiotul çi I. Farmacbe ne-a adus certitudinea cà ràscoala din 1821 tintea la scuturarea jugului turcesc. E un adevàr deplin stabilii cà cele doua mifcâri (a lui Tudor fi Eteria) nu au fost doar simultane fi paralele, ci interdependente, legate printr-un scop comun, si cà Eteria a constituit prilejul ce a determinat izbucnirea miscàrii din Tara Romîneascà.
    în afarà de aceasta, actele date la ivealà în ultimii ani aratà amploarea miçcàrii sociale: nu mai este îndreptàtità limitarea ràscoalei la actiunile
      1	Despre sìrbii si bulgarii din oastea lui Tudor, aflàm unele considera 1 ii la: I. N e a c s u, Oastea pandurilor condusà de Tudor Vladimirescu in ràscoala din 1821, in Studii fi referate privind istoria Rominiei, partea Il-a, Bue., 1954, p. 1022,1034, 1039 etc. ; Dan Berindei, op. cit., p. 60, 69, 190 etc. Se leagà de aceastà problema fi articolul lui A. Constanti-n e s c u fi C. N. Coman, Date noi privind participarea unor bulgari la ràscoala din 1821 in Tara Romineascà, in « Romanoslavica », IV (1960), p. 239 — 249.
     2	A. O { e t e a, Legàmintul lui Tudor Vladimirescu fafà de Eterie, in rev. « Studii », 1956, nr. 2-3, p. 125—133.
    ! Const. Grecescu, Incà un ad in legàturà cu miscarea de la 1821 din Tara Romineascà, in «Revista ¡storica rominà », voi. XVI (1946), fase. I, p. 1—9.
     4	I. C. Filitti, Tudor Vladimirescu (Rostul ràscoalei lui), Bue., 1937.
     5	A. Ojetea, Tudor Vladimirescu si miscarea eteristà in Tàrile Rominesti, 1821—1822, Bue., 1945.