sint prezenti in centrele de pe nialul drept al lluviului, aducind sau sco^ìnd màrfurile amintite 1. Marea Neagrà s-a aflat pina catre sfirfitul veacului XII sub controlul fiotei bizantine2. Participau insà fi altii, bulgari si rusi de exemplu, care circulau potrivit tratatelor existente3. Anumite centre mari erau locurile de intilnire ale negutàtorilcfr din Europa fi Orientul Mij-lociu. Anual, la Salonic, intre 20 octombrie fi prima luni dupà 26 octombrie (sf. Dumitru, patronul orafului) se tinea cunoscutul tirg: pe un loc anume rezervat se infirau corturile cu tot felul de màrfuri locale fi stràine ; alàturi de grecii din intregul Bizant, se intilneau aci italieni, spanioli portughezi fi francezi, bulgari fi sirbi, oameni de la granitele imperiului « chiar fi de la Dunàre», precum fi «sciti», relateazà un izvor din secolul XII cunoscut sub numele de Timarion4. Sint astfel mentionati cei venivi din orafele dunàrene aflate in imediata vecinàtate fi in legàturà cu tinuturile rominefti ; sci^ii prezenti la marele tirg erau, ^inind seama de preferinta autorilor bizantini pentru vechile denumiri, negustori din Scitia, adicà din regiunile dobrogene fi nord-dunàrene. Tot la mijlocul secolului XII, càlàtorul Benjamin de Tudela face o interesantà descriere a actività|ii comerciale din capitala Bizan^ului, loc de intilnire pentru negu^àtorii din Palestina, Mesopotamia fi Persia, din Rusia fi Ungaria, din Tara Pecenegilor fi Bulgaria, din Lombardia fi Spania 5. Se gàseau deci aci, alàturi de màrfurile vest-europene fi orientale, fi cele din nordul Dunàrii fi Màrii Negre, din tiniiturile aflate sub dominala pecenegà fi apoi cuirianà (in vremea lui Benjamin de Tudela). De altfel, pecenegii — potrivit relatàrii lui Constantin Poriirogenetul — vindeau, in mod obifnuit, vecinilor lor, cornute mari fi mici 6.
    Dacà, pentru secolele X—XII mijlocitorii schimburilor intre dnuturile rominefti fi Peninsula Balcanicà au fost pe primul loc bizantinii (grecii), uneori fi bulgarii, rufii, pecenegii, cumanii, in schimb, dupà ocuparea Constantinopo-lului (1204), italienii ifi fac intrarea in Marea Neagrà izbutind, in citeva decenii, sà-fi impunà dominatia. Din 1206 dateazà prima ftire despre o corabie condusà de Georgio Barbazo pinà in Crimeea, la Soldaia (Sudak), dupà negot. Con-toarele italiene cuprind treptat tàrmurile — Asia Micà, Caucaz, Crimeea, gurile Dunàrii, Bulgaria7,— folosind stàpinirea politicà a «latinilor» pe maturile Bos-forului fi slàbiciunea imperiului bizantin ; o ìndirjità concuren^à desparte pe venetieni de genovezi, cu faze succesive in favoarea unora sau a celorlalti. Grine, pefte sàrat, blànuri, sciavi luati cu forja dintre popoarele riverane, felurite produse orientale sosite pe marile drumuri transcontinentale, indeosebi dupà intinderea cuceririi mongole din Asia ràsàriteanà pinà in Europa, asi-gurau venetienilor fi genovezilor mari ciftiguri.
     1	W. H e y d, op. cit., I, p. 56.
    2Mihai Berza, op. cit., p. 409, Robert S. Lopez, Medieval trade in the Mediterranean world, Columbia, 1955, p. 127.
     3 Vezi mai sus, p. 360—361.
4D. A. Zakythinos, Crise monétaire et crise économique à Byzance du Xl-e au
XlV-e siècles, Athènes, 1948, p. 461 ; Cf. J. Lindsay, Byzantium into Europe, London, 1952, p. 153-154.
     5	Citât dupà W. H e y d, op. cit., I, p. 221—222.
     6	De administrando imperio, II, p. 69. Citât dupà N. I o r g a, Histoire de la vie byzantine, II, p. 188.
     7	M. Berza, op. cit., p. 411, 415—418.
379