ca unui mercenar, o mare suina de bani. Barbu Vàcàrescu isi incheie scrisoarea amenintìnd pe Macedonschi cu moartea, dacá va renunja la ràscoalà L
     —	La 4 februarie, boierii caimacami (deci fi Barbu Vàcàrescu), in numele a «toatà obstea dumnealor fra^ilor boieri», trimit in Oltenia pe vornicul Nicolae Vàcàrescu, cu insàrcinarea de a lovi pe ràsculaZi cu toate fortele militare de care dispunea stàpìnirea. Lui N. Vàcàrescu i se poruncefte: « Sà pui in lucrare orice va sta prin putin^à spre incetarea ràului si spre izbàvirea tàrii, sfàrimind... pornirea si ìmputerniciia tilharului. . . 2.
     —	Dupà o sàptàminà, misiunea lui N. Vàcàrescu este preluatà de Costan-tin Samurcaf, despre care mai mul^i istorici cred cà a urmàrit sà-1 suprime pe Tudor, prin punerea la cale a unui atenta!. Pe acad. A. Ojetea, interpre-tarea documentelor il duce insà la o concluzie opusà, fi anume aceea cà vornicul Samurcaf, fiind eterist, in loc sà-1 combata pe Tudor, 1-a ajutat, trimi|indu-i, ca din partea Eteriei, banii destinati de divan inàbusirii ràscoalei. Dar iatà un fapt ce ni se pare fi mai enigmatic. In timp ce divanul boieresc se adresa vornicului C. Samurcaf cu aceste cuvinte: «... Indatà ce vei ajunge acolo sà pui in lucrare cite vei socoti. . . » spre «a se potoli fi a se popri cugetul cel ràu al numitului sluger. . . », banul Barbu Vàcàrescu ii serie lui Tudor sà-1 omoare pe Samurcaf, ca pe unui ce este osi il ridicàrii poporului (Relatarea lui Liprandi) 3.
     —	Exodul boierilor spre Transilvania, deschis toemai de cei trei bani care au dat impuls ràscoalei, trebuie sà li avut drept principalà cauzà frica de ràsculati, precuin fi de urgia turceascà. Se ivefte insà din nou un fapt ce ingreuiazà intelegerea pozitiei boierimii. Liprandi ne informeazà cà Dinicu Golescu a venit in intimpinarea lui Tudor la Ciorogirla, ca sà-i inmineze un act, 111 care 77 de boieri se declarau alàturi de dinsul. In mod deosebit ne retine atentia precizarea lui Liprandi cà, intre seinnatarii actului, erau fi unii boieri ce fugiserà din |arà fi se refugiaserà la Brafov. (Aici a cules Dinicu Golescu
o	parte din iscàlituri) 4. De ce oare acefti boieri au acceptat sà semneze inscri-sul, atunci cind, aflindu-se in Austria, nimic nu-i silea sà aprobe ràscoala? Actul acesta se leagà de scrisoarea din 15 ianuarie a celor trei caimacami càtre Tudor; dacà le-am avea numai pe eie in vedere, ar urma sà conchidem cà boierii au ràmas pe pozitia de la 15 ianuarie, adicà au fost tot timpul aderenti ai ràscoalei. Dar aceastà ipotezà nu lasà loc pentru lupta socialà.
     § 3. Sà vedem acum dacà istoricii care au cercetat ràscoala au gàsit dez-legarea acestui mànunchi de fapte contradictorii. Reac^ia lor obifnuità a fost aceea de a indepàrta contradic|iile aparent ilogice, prin optiune pentru un aspect fi respingerea celuilalt. Iatà cìteva exemple :
     N. Iorga ftia de intelegerea dintre Tudor fi Eterie, anterioarà declansàrii ràscoalei, dar, constatind cà proclamatia de la Padef nu contine programul eterist, antiotoman, el presupunea cà Tudor s-a rupt incà de la inceput de eterifti, ca sà apere interesele « sàracilor neamului rominesc ». «Cel ce vorbefte in acest
     1	Ibidem, p. 223.
     2	Ibidem, p. 233—234.
    3	Vezi Al. Vianu si S. Iancovici, O lucrare inédita despre miscarea revolucionará de la 1821 din tárile romine, in rev. « Studii » 1958, nr. 1, p. 80.
     4	Ibidem, p. 81. Vezi §i acad. A. Ojetea in «Studii», 1958, nr. 3, p. 83. Cf. Dan Berindei ?i Traían M u t a f c u, Aspecte militare ale ráscoalei populare din 1821, Buc., 1962, p. 92.
252