aceasta consta, credem, specifìcul esential al realismului acestui scriitor. ìn acest sens, pareri interesante a exprimat si I. Agìrbiceanu: « Mihail ^olohov, omul inarilor convingeri politice, e de o extrema obiectivitate. Pentru el, scriitor al Marii Revolutii, a fi obiectiv ìnseamnà a cunoaste cu precizie dinamica evolutiei sociale, a intelege cà lumea se indreaptà nemijlocit spre socialism. Naratorul marii ìnclestari omenefti vede in cazacii sài de pe Don oameni angrenati intr-un urias proces istorie. Asa cum va fi contemplai de atìtea ori marele fluviu linistit
—	Donul — asa priveste potopul pornit acum de fluviul pasiunilor omenefti ce pune capàt unei istorii si incepe alta. . . Eu imi ìnchipui cìt de greu a trebuit sà-i fie aceasta severa obiectivitate. . . Asa se serie marea prozà epica, autorul e un oni de mare talent » x.
     fntr-o cronicà literarà asupra volumului li al romanului Pàrnint destelenit, Paul Georgescu constatà cà spiritili de partid al lui ^olohov, sentimental revolutiei, « care a ìmbibat cartea In umanitatea ei profunda. . , dà càrtii fortà dina-micà, dà faptelor consemnate prospejime si grandoare » 2.
     Atitudinea partinicà a scriitorului se ràsfringe estetic in tot. modul acestuia de a crea : in zugràvirea figurii eroului comunist, in chipul cor.trarevolut.iona-rului san in descrierea liricà a stepei Donului càzàcesc. La ßolohov patosul revolutiei este al.it de intim intretesut in flecare scriere a sa, incit nu se poate vorbi separat de màestria sa artisticà si separat de mesajul sàu social, toate elementele operei sale convergind spre acest unic sens — exprimarea patosului revolutiei. 3
     Istoria §i destínele omenesti. Un alt. aspect remarcat de presa noastrà literarà este marea capacitate a lui §olohov de a surprinde si a zugràvi dinamica transformàrii luinii, dialéctica schimbàrilor in constan ta umana, ^olohov mìnueste cu usurintà atit miscarea evenimentelor si a maselor de oameni, cit fi desfàsu-rarea destinului fiecàrui erou al sàu. Cu sau fàrà voia lor, eroii sint cuprinsi inevitabil in conflicte si inclestàri crincene dintre grupuri fi clase sociale, ^olohov este cronicarul celor mai profunde ràsturnàri fi zidiri revolutionäre, de sub influenza càrora nu poate fi sustras nimeni. Ìn paginile càrtilor lui, ca fi in frà-mintàrile revolutiei, « nimic nu scapà neatins, nimic nu iese netransformat din aceasta uriafà fermentare socialà, din acest fumai de topire fi reintrupare nouà. Penl.ru cà revolutia dàrimà fi redàdefte totul, de la micul amànunt al vietii omenefti, pina la ìntreaga configurale a societàtii, a epocii » 4. ín scrierile lui ^olohov eroii luptà sau sint ìnfrìnti, atacà sau se apàrà cu inverfunare, iubesc sau uràsc, se bucurà sau sint desperati, nàzuesc spre viitor sau i se opun, dar nu sint indiferenti, nu contempla viata pasiv, nu-fi due zilele in nepàsare. Asemenea stare de l'apt, proprie ìn cel mai ìnalt grad epocii revolutiei socialiste, ^olohov o redà prin ìntreaga structurà a creatiei sale. Omul este o permanentà conftiintà activà. Aici se ascunde una din tainele cele mai pretioase ale operei lui ^olohov, taina care màrturisefte o neasemuit de adìncà intelegere a existentei umane 5.
 1	I o n Agìrbiceanu, Marea prozà epica, « Tribuna », 5 septembrie 1959.
    2	Paul Georgescu, Mihail ¡folohov : Pàmint destelenit, vol. II ìn « Gazeta literarà », 3 nov. 1960.
     3	Eugen Mandrie, La aniversarea lui Mihail Sulohov, « Scinteia tineretului », 24 mai 1955.
     4	D u m i I r u M i r c e a, La a 50-a aniversare a lui Mihail §olohov, « Munca », 24 mai 1955.
  5	A 1. Càprari u, Solohov si conftiintà activà, « Tribuna », 1 nov. 1958.
126