Cu toate acestea, autorii fac urmätoarea precizare: « defi continutul de clasà al miscärii revolutionäre husite räspinditä in tara noastrà, nu este identic cu cel al taborijilor, totufi se afla foarte aproape de el » *.
     In 1957, implinindu-se 520 de ani de la ràscoala din 1437, faptul a putut fi socotit prilej de aniversare si, in legatura cu aceasta, doi istorici clujeni au tinut sä marcheze insemnätatea istoricä a acestui eveniment cu douä studii comemorative. Primul, Mihail Dan atacä o problemä foarte interesantä fi din punct de vedere al istoriografiei noastre, fi anume Continutul revolutionär al husitismului 2. ìnainte de a trece la problematica gindirii lui Jan Hus, autorul face o succinta prezentare a pozijiei istoriografiei cehe burgheze fi marxiste fatä de continutul social fi revolutionär al mifcàrii husite. Cercetärile istoriografiei cehe marxiste din ultimii cincisprezece ani asupra acestei probleme au oferit lui Mihai Dan materiale prejioase pentru a defini just caracterul revolutionär al doctrinei husite. Subliniem aprecierile fi caracterizarea lui Hus ca gìnditor politic, ca predicai or al unei noi orinduiri sociale, ca umanist, care « ia apärarea omului fi suferä aläturi de omul simiplu»3, ca luptätor aprig impotriva feudalilor fi patricienilor, intelegem cä sistemul filozofic al lui Hus a inriurit profund gindirea contemporanä, definind notiunea adevärului fi imbogätind procesul de cunoaftere, insä nu subscriem aläturi de autor cä « invätätura busitilor ardeleni — iobagi romìni fi unguri impreunä cu säräcimea orafelor — are un caracter evident taborit fi uneori chiar chiliastic ». 4 Problema dacä iobagii romini au adoptat sau nu doctrina religioasä de tip taborit sau chiliastic nu este rezolvatä de actualele cercetäri istorice fi ea rämine deschisä.
     Celälalt studiu se datorefte lui J. Pataki fi se referä la Ràscoala tàranilor ardeleni din 1437—1438 5. Fiind un articol de popularizare, contributia lui Pataki nu oferä nici materiale noi fi nici pozitii noi de interpretare. In ceea ce priveste raportul dintre husitism fi ràscoala de la Bobilna, autorul afirmä cä « miscarea revolujionarä husitä a stimulat avintul de luptà al ràsculatilor » fi cä in lupta pentru objinerea revendicärilor sociale « Jàranii romini au stat aläturi de Järanii unguri » 6.
     0 serie de teze fi idei, formulate de lucràrile anterioare, au fost reluate de L. Demény fi J. Pataki, intr-o contribujie intitulatà Mifcarea revolutionarà husitä pe teritoriul R.P.R., care este o prezentare de sintezä a tuturor proble-melor legate de pàtrunderea elementelor husite in Järile Romine, in sec. al
XV-lea. Contributia aceasta a apàrut in colectia de studii Ecoul international al husitismului 7, publicatä de Academia Cehoslovacà de §tiinte. Autorii colectiei urmäresc sä precizeze aria de räspindire a elementelor busite in Polonia, Germania, Ungaria, Slovacia, Austria, Bielorusia, Elvetia, Franta, Anglia fi parile de Jos. Spre a fundamenta desfàfurarea evenimentelor sociale, legate de influenta ideilor revolutionäre husite, Demény fi Pataki fac o analizà suceintà a situatici sociale fi economice din Moldova fi Transilvania in prima jumàtate a sec. al XY-lea.
     1	Ibidem, p. 231.
2	Cf. A huszitismus forradalmi tortalma, in « Korunk », Cluj, 1957, 6, p. 662 — 674.
     3	Ibidem, p. 673.
     4	Ibidem, p. 673.
5	Cf. Az Erdélyi parasztok 1437-38-as felkelise, in «Korunk» 1957, 6, p. 675 — 686.
     6	Ibidem, p. 678.
     7	L. Demény fi J. Pataki, Husitské revolucni hnuli na ùzemi lidové republiky Rumunskè, in « Mezinàrodni ohlas husitstvi », Praga, 1957, p. 185—220.
398