onalà nu putea fi pe deplin ciftigatà, in schimb era posibilà slàbirea opresiunii stràine, cu concursul Porjii insali, fa^à de care fanario^ii se compromiseserà. Lupta antifanariotà era fi o luptà antiotomanà, dar una indirecta si mai putin radicala 1.
    Platforma pe care se situeazà Tudor, in etapa a doua a mifcàrii, prevedea scbimbarea regimului fanariot («Tara ifi cauta dreptàtile cele robite de fana-rioti »2) ; pe aceastà linie, Vladimirescu se putea alia cu boierii si spera sa ob}inà aprobarea Portii. Dar boierii ii sint aliaci silici fi instabili, fi nicidecum reazem de nàdejde. In ascuns, ei comploteazà, oferind turcilor capul lui Tudor si al lui Ipsilanti fi fàcind cauzà comuna cu fanario^ii 3.
     In tot cursul evenimentelor din 1821, jocul boierimii a fost dublu. Sultanul este rugat «sa binevoiascà majestatea sa... sà fie nimiciti acefti criminali tilliari. . . » 4 ; apoi i se aduc multumiri « din adincul sufletului fi inimii, fiindcà s-a milostivit. . ., trimi^ìnd nebiruitele oftiri impàràtefti pentru pedepsirea fi nimicirea ràscula^ilor »5. « Este foarte de trebuin^à ca tàranii sà se supunà cererilor drepte, pentru ca sà nu avem banuieli pentru viata noastrà, iar tilharii apostati sà lie cumplit nimicai » scriu boierii refugia^i laBrafov caimacamului Negri 6. In acelafi tiinp, ei se pling tarului de dezastrul nàvàlirii turcefti, implorind milà si ajutor pentru « omenirea chinuità in mod tiranic in centrul Europei »7. Echivocurile acestea n-au in spate doar calcule diplomatice. Politica ambiguà a boierimii este reflexul unui substrat economie: boierii sint stilpii vechiului regim, dar angrenindu-se in economia de màrfuri, simteau nevoia unor prefaceri in organizarea tàrii fi preconizau màsuri contradictorii, citeva progresiste, áltele de regres social.
    In plus, imprejuràrile politice ale momentului au cauzat instabilitate in raporturile dintre contradicen.
     Dacá o datà cu ràscoala lui Tudor fi cu Eteria s-ar fi iscat un ràzboi ruso-turc, am fi constatat impàr^irea tranfantà a boierimii in douà grupuri, unul sustinìnd lupta pentru independentà, fàrà a se teme deocamdatà, in prezenta armatei tarului, de mifcarea populará, iar celàlalt trecind in tabàra cotropi-torilor. Vladimirescu ftia fi simtea cà boierimea, in intregimea ei, este vred-nicà de « hula tuluror neamurilor », dar intelegea de asemenea cà, in lupta nationala, o mare parte dintre boieri putea fi alàturi de « adunarea norodului ». De aceea, el se stràduiefte sà insufle boierimii patriotism (« Sintem datori sà ne jertfim pentru patria noastrà, pentru care si sint eu venit, dinpreunà cu norodul ! » 8) fi cere sà se aleagà « patriotii » de tràdàtorii de tarà. Pe boierii fugiti la Brafov, cautà sà-i induplece sà nu unelteascà impotiiva tàrii (« Và rog pentru aceasta, impreunà cu sàrmanul popor pràdat, aflàtor cu mine»), aràtindu-le cà « nu mai este... cu putintà ca poporul sà sufere fi de aici incoio silniciile ràufàcàtoare sàvirfite pinà acum asupra lui ». li indeamnà sà se
      1	¡n legáturá cu aceastá idee, vezi paralela pe care o face Iorga intre ráscoala din Jara Romineascá si miscarea de eliberare a sírbilor. La baza politicii lui Milos Obrenovici a stat «ideea unei desfaceri incete din impara t ia otomana » (N. I o r g a, Istoria statelor balcanice, Válenii de Munte, 1913, p. 133 si urm.).
      2	Doc. ráse. 1821, II, p. 28.
      3	N. I o r g a, Acte si fragmente .. ., vol. II, p. 577.
      4	Doc. ráse. 1821, II, p. 156.
      5	Ibidem, p. 218.
      6	Ibidem, p. 203.
      7	Ibidem, p. 192.
      8	Ibidem, p. 22.
2fi8