Dupa cíteva zile de tratative íntre poloni si unguri, in numele lui ^tefan cel Mare, se incheie un armistitiu prin care Albert este silit sà pàràseascà Moldova pe acelaf drum pe care venise.
    Sint cunoscute rezultatele acestei expeditii neinspirate, pornite impotriva intereselor poporului polonez, care de la ìnceput nu vedea nimic bun in aceastà expeditie, iar linga Suceava luptátorii cereau cu tárie parasirea Moldovei1. (Deosebit de gràitor in acest sens este marele numár de confiscan de pámin-turi pentru neprezentare sau parasirea expeditiei).
    Am vázut din cele relatate mai sus cà nici unul dintre vecinii Moldovei nu dadeau crezare afìrmatiilor lui Albert cum cà ar merge impotriva turcilor. Mai mult, cìnd regele polon incearcà in instructiunea amintità sa arunce toata vina pentru nereusita expeditiei si mai ales pentru infringerea din Codrii Cosmi-nului pe umerii lui ^tefan cel Mare, Wladysláw nu-i dà nici acum crezare. §i cu tóate cà Albert il judecà foarte aspru pe Bartolomei Dragffy, spunind cà scrisoarea pe care acesta i-a triinis-o « a fost nerusinatá », W.adystáw nu numai cà nu ia nici o rnàsurà impotriva lui Dragffy, ci diinpotrivà, in anuí urmator (1498) senatul ii aduce inultumiri iar in anuí 1499 va semna, alàturi de alti nobili, tratatul de pace polono-maghiar.
    La cererea lui Albert ca Wladysláw sà-1 sprijine in actiunea de pedepsire a lui í^tefan, acesta ii ráspunde inca o datà, in 1498, cà nu va merge impo-triva voievodului moldovean si depune tóate stràdaniile ca sà-1 impace pe Albert cu §tefan, ceea ce reuseste in anuí urmátor (1499), cind se incheie tratatul de pace polono-moldovenesc.
    Prin acest tratat, care era de fapt un tratat de pace si ajutorare reci-procà, §tefan cel Mare este recunoscut egal celor doi regi. Consideràm necesar sà aràtàm cà si de data aceasta ^tefan pune conditia ca in cazul unei expeditii impotriva turcilor, pe care se declarà gata s-o sprijine, ostile aliatilor sà nu treacà prin teritoriul Moldovei, lucru pe care Albert il nesocotise cu doi ani in urmà. Este ciar deci cà nu de teama turcilor, impotriva càrora luptase si singur fi-i ìnvinsese, tinuse ^tefan cel Mare la aceastà conditie in 1497, ci o fàcuse in conformitate cu interesele Moldovei, gìndindu-se la daunele pe care o asemenea expeditie le aducea tàrii si la adevàratele intentii ale lui Albert.
    Tratatul de pace moldo-polon trebuie considerat drept o ìncununare a ìntregii politici a lui ^tefan cel Mare, a eforturilor depuse de el in interesele politice si economice ale Moldovei. Prin acest tratat se consfintefte, pentru intiia oarà, dreptul negustorilor moldoveni de a face negoj in Polonia fi Lituania, « plàtindu-si vama lor dreaptà dupà vechiul obicei fi dupà vechile schele » 2.
    Astfel, tratatul de la 1499 readuce pe prim pian bunele relatii intre Moldova fi Polonia, tulburate un moment de politica de càpàtuire a fiilor lui Cazimir al IV-lea, dar sustiuute de vechi tradiiii fi de puternice interese comune in lupta celor douà popoare pentru independentà.
       1	B i e 1 s k i, op. cit., II, p. 899.
      2	I. B o g d a n, op. cit., II, p. 433.
356