atunci cind se apropia vremea retragerii lor, lirnitau libertatea de acquine a acestora, ba chiar parca atitau pe turci impotriva lor. Dupà ce làsau cele douà populatii sà se ràfuiascà intre ele, toji (bulgarii) care se simjeau vinovaji erau siliti in acest fel sà se retragà cu armata (rusa). La felfáceau rudele, prietenii fi vecinii lor, adicà toti oràsenii si táranii, iar exemplul dat de orasul meu natal a fost urmat de tóate orasele fi satele din jur ca Iambol, Karnobat, Stara Zagora, Nuvai fi tóate orafele de la Marea Neagrà. Voi arata in continuare cà tóate acestea au fost fácute de comandamentul rus in mod inten-tionat... »* íntr-adevar, afa cum au aràtat istoricii sovietici, cum subliniazá fi documéntele rusesti 2, era vorba de vechea politica de colonizare inceputa de Ecaterina a Il-a fi urmatà consecvent de urmafii ei fi mai cu seainà de Alexandru I fi Nicolae I. Istoricul sovietic Konobeev subliniazá ciar cà prin aceastá colonizare a tàranilor bulgari « Jarismul ifi urmàrea scopurile sale egoiste... guvernul Rusiei tariste fiind interesat in dezvoltarea regiunilor sudice, unde se aflau intinsele stepe... »3 Afa cum vom vedea mai jos, aceeafi politica egoista de reciñere a acestor braje de muncá sau de captare a lor era urmàrità fi de statuì feudal otoman, ca fi de boierimea din Jar3 Rorni-neascà.
    De fapt, afa cum arata Seliminski, in urma nesfirfitelor discucii, slivnenii se impàrjiserà in trei tabere 4. Ciorbagiii fi un mie numàr de bogàtafi, fàcind jocul clerului grecesc fi apàrindu-fi interesele lor de clasà, care coincideau cu acelea ale exploatatorilor turci, nu voiau sà pàràseascà oraful, ci intentionau sà trimità o delegatie dintre dinfii care sà cearà iertare sultanului pentru cele fàptuite in timpul ràzboiului fi sà-1 roage sà-i apere de minia fi ràzbunarea auto-ritàjilor si oftilor turcefti ce trebuiau sà se reintoarcà dupà plecarea armatelor rusefti. In acest scop ei au recurs la ajutorul mitropolitului grec al Adriano-polului, Gherasim, care a fost adus la Sliven. Descriind viata din Rusia in culori negre, el a incercat sà-i convingà pe slivneni sà nu piece, deoarece sulta-nul va amnistia pe cei ce se fàcuserà vinovaji in timpul ràzboiului. Dar orà-fenii, care urau clerul grecesc in care, dupà cum spunea Seliminski, « nu mai vedeau pe slujitorii lui Hristos, ci numai fiare cu chip omenesc », nu-i dàdurà ascultare. silindu-1 chiar sà pàràseascà oraful. Mitropolitul a fàcut o ultima ìncercare, adresindu-se in acest scop generalului Diebici, care i-a ràspuns insà cà, potrivit tratatului de la Adrianopol, flecare era liber sà emigreze sau nu.
     Negustorii fi meseriasii erau hotàriti sà se refugieze in Rusia, scàpind astfel pentru totdeauna de turci. Nu doreau altceva decit siguranta pentru viaja
     1	Pasajul respectiv din amintirile lui Seliminski a fost tradus in ìntregime pentru prima oarà dupà textul original de St. M a s 1 e v, op. cit., p. 212 — 213.
     2	N. S. D e r j a v i n, Eo.ieapcKue ko.iohuu e Poccuu, 05. H.Y., XXIX, Sofia, 1912, p. 7 si urin. Vezi si bogata bibliografie data aci. Aceastà politicà Jaristà apare dar in ràzboiul ruso-turc din 1806 — 1812 fi exprimatà deschis ìntr-un raport al lui Kutuzov catre Runiianjev: « Chiar de la ìnceput, cìnd ostile majestatii sale imperiale au intrat in aceste principate, toji conducàtorii de armate au incercat, atit cìt le-a fost posibil, sà mute pe locuitorii (de peste Dunàre) pentru a-i aseza in regiunea Novorossiisk*. Vezi Mcmopufi MoAÒaeuu, JIoKy-Meumbi u Mamepufi/ibi, vol. II, Chifinàu, 1957, p. 2; Constantin N. Velichi, Emigrarea bulgarilor in Tara Romîneascâ in timpul ràzboiului ruso-turc din 1806—1812, in « Romanoslavica », VIII, Bucuresti, 1963, p. 37—67.
    3	V. D. Konobeev, PyccKO-óo.ieapcKue omnoiuemiH e 1806—1812 in culegerea Ü3 ucmopuu pyccKO-òo.napcKux omiiou/eHuù, -Moscova, 1958, p. 201 ; Konobeev, Hayuo-HaAbHo-oceoòodumeAbHoe deuMcenue. ■., p. 272.
    4	Seliminski, op. cit., IX, p. 71—72.
295