originale inenite a fi primite fi ìnsufite de másele populare dincolo de granitele ideologiei religioase bogomile.
    Urmeazà sa examinâm acum consecintele acestei realitàti pe pian literar-artistic.
    § 1. Bogomilismul §i epica gu<l-»laya. Activitatea literarà a paulicienilor din Asia Mica si a eelor balcanici, a bogomililor si a ramificatiilor lor occidentale
—	catarii si albigenzii — conrfìmà o lege generalà a mifcàrilor de aceastà natura: utilizarea mijloacelor literare cu scopuri prozelitiste, dar fi cu scopul de a aseza pe adepti lor într-un univers poetic, artistic, moral, imprégnât de ideologia si tendinjele mifcârii respective.
    Orice societate a simtit nevoia unei literaturi, unei arte, unei concepii despre lume si via^a care sà-i fie proprie, sá o reprezinte, sa reflecte modul ei de a gìndi. Pentru realizarea acestui deziderat s-a adresat creatiilor precedente, preluîndu-le adaptîndu-le si vehiculîndu-le. Totodatà, a trecut la elaborarea unor forme proprii de cultura, care poartà pecetea societatii respective. Este o constatare care se verifica pe deplin fi în cazul mifcàrilor dualiste, desi aceasta problema n-a fost studiata ìndeajuns de cei care s-au ocupat cu eie
    Se poate urmàri fi demonstra cu exemple concrete un atare procès de elaborare in cazul bogomilismului?
    Ain vázut ìn paragraful anterior cà interventia bogomilica in prelucrarea fi râspîndirea literaturii scrise apocrife, nu poate fi contestata, ea fiind atestata de realitàti evidente. Mult mai semnificativà fi mai importanta pentru istoria culturii bulgare este ìnsà creatia epica orala a bogomilismului. Dragutin Pro-haska 2 a contestât bogomililor — pe care ìi considera (de ce fi pe ce baza documentará?) « Feinde der Wortmacherei» — pînâ fi posibilitatea doctrinará a creatici literare. Aceasta tezà nu tine seama nici de indicabile formale ale faptului câ paulicienii au conservât ìn cultul lor cea mai literarà carte a Bibliei, Psalmii, din care au fàcut modelul cìntàrilor lor speeifice—colindele laice, nici de indicatiile prezbiterului Cozma, care, dupà cum am aràtat deja, sìnt cu totul contrarii: Cozma ìi acuzà cà atràgeau « prin vorbàrie mincinoasà » pe oamenii simpli neftiutori fi sensibili la basmele bogomilice 3.
     Cà a existât o creale epicâ ìncà la dualiftii paulicieni din Asia Micà, ne-o dovedefte dependenta epopeii bizantine Digenis Acritas de gesta paulicianà a emirului Mussur 4. Am citat ìnainte si epica tarului Samuil, de provenientà tot paulicianà, din care s-au pàstrat urme ìn letopisetul popii din Duklja. Un alt exemplu ni-1 oferà B.P. Hasdeu care, ocupìndu-se de fabulatia metamorfozelor, a subliniat faptul câ ea este cunoscutà deopotrivà poeticii iraniene fi provensale, ca si celei romînefti5. El vedea in acest fenomen influenza maniheismului, care-fi avusese leagànul in Iran. Pentru a putea sustine legatura dintre fórmele epice romînefti fi paulicianism, învâtatul romîn a admis ca probabilà existenta unor forme
      1	Pentru crea^ia literarâ scrisâ si oralä a maniheismului originär din sec. III, vezi Henri-Charles-Puech, Littérature manichéenne, în Histoire des littératures, sous la direction de Raymond Queneau, I, Paris, 1956, p. 678 — 694.
      2	Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und der Herzegowina, apud N. C a r-toj an, op. cit., vol. I, p. 46.
     3	Al. Iordan, trad. cit., p. 15.
      4	N. A d o n t z, Les faits historiques de l’épopée byzantine Digenis Akritas, în « Byzantinische Zeitschrift», XXIX, 1930, p. 198 — 227; H. Gregoire, Etudes sur l’épopée
byzantine, în « Revue des Etudes greques », XLVI, 1933, p. 39—63.
      6 Cuvinte din bätrini, II, Bucurefti, 1879, p. 501 — 566.
28