si el a fost aproape întocmai reprodus în textul lucràrii Ion Voda cel Cuinplit1 . Hasdeu a fost deosebit de impresionat de un episod relatat de cronica ucrai-neanâ: un demnitar turc prins de oftenii lui Sviercevski (Svigorski) íi promite acestuia de fase ori propria sa greutate în aur, argint çi nestemate ca pret de ràscumpârare. Sviercevski, fidel domnului Moldovei, respinge aeeastâ oferta. Redínd acest episod ín Ion Vodâ cel Cumplit, Hasdeu observa cá e vorba aici probabil de o legenda populará, pre^ul páríndu-i-se pe drept cuvínt fantastic.
    Fárá indoialá cá aceastá relatare a cronicii ucrainene i-a inspirât lui Hasdeu balada lonaqcu Vodâ, apárutá ín revista « Din Moldova », laçi, 1862, No. 1. In baladá oferta nu i se mai face însâ lui Sviercevski, ci direct lui Ion Vodâ, care nu numai cà o respinge, dar porunceçte sá fie spînzurat atît demnitarul turc, cît si boierul romîn care i-a sprijinit cererea. Balada este pâtrunsâ de spiritul patriotic çi de ura împotriva boierilor, sentimente ce-1 însuflejeau pe Hasdeu în momentul cînd a scris-o.
    Deçi foloseste izvoare ucrainene, Hasdeu nu are încâ o no^iune cu totul ciará despre poporul ucrainean. El mai apare influençât atît de ideologia oficialâ rusà, cît si de exponentii nobilimii polone care, pornind de la considérente diferite, erau totusi solidari în a contesta pînâ si existera unui etnos ucrainean. Hasdeu serie, de pildâ, în Ion Vodâ cel Cumplit: « Peste Nistru, la marginea Polonici cu Jara Tatàreascâ, se formase cu vreo cincizeci de ani mai înainte o micâ república de oameni disperaci, a câror devizâ era nimicirea dusmanilor crestinâtâçii. Acea cavalereascâ republicâ se contopi din 3 popoare învecinate, romîni, poloni §i moscoviti, care uitau aci de urile lor nationale pentru a nu mai urî eu to^ii decît pe mahoniedani. Ei vorbeau o limbâ amestecatâ, pe care lesne o învàtau cîtesi trei natiunile » 2.
    Abia dupa 1870 se contureazâ în lucrârile lui Hasdeu o imagine limpede despre poporul ucrainean, despre limba çi cultura ueraineanâ (în special folclorul) ca realitâ^i distincte. Drumul spre aeeastâ întelegere, spre deba-rasarea de prejudecà^ile contractate în tinere^e trece prin studiile sale de lingvisticâ si de folclor comparât.
    Folclorul, sau «psihologia poporanà » (Vôlkerspsychologie), cum îl denumea cu predilectie, a fost marea pasiune a lui Hasdeu dupâ 1870. « Columna lui Traian » consacrâ acestei discipline numeroase pagini, semnate foarte des chiar de directoral revistei, care se specializase în folclor comparai. B.P. Hasdeu nu se intereseazà de folclorul comparât ca un scop în sine, ci în primul rînd pentru a càuta în folclorul popoarelor învecinate surse pentru studierea istoriei romîne si mai apoi pentru a ajunge la o întelegere mai profundâ a unor opere folclorice romîneçti.
      1	Hasdeu este afadar cel dintìi istorie romin care utilizeaza cronicile ucrainene ca izvoare pentru istoria na^ionalà si cel dintìi care traduce pasajele interesind istoria romì-nilor. Abia in 1957 Mihail P. Dan va ìnso|i studiul §tiri privitoare la istoria T’ariior Romine in cronicile ucrainene cu traducerea integrala a tuturor pasajelor interesind istoria rominilor extrase din principalele cronici ucrainene. Vezi « Studii fi materiale de istorie medie», II, 1957, p. 205-288.
      2	Ion Vodà cel Cumplit, Bucurefti, 1865, p. 71—72. Aceastà caracterizare a càzacimii ucrainene reproduce intocmai cuvintele regelui polon iytefan Bathori transmise printr-un sol al sàu hanului Devlet-Ghirei (1576). Eie sint extrase dintr-un document polon reprodus de Hasdeu in « Arhiva Istoricà a Rominiei », Tom. I, partea 2-a .Bucurefti, 1865, p. 8 (doc. nr. 281).
103