se gàseste la Muzeul istorie de stat din Moscova. Printre calendarele anterioare care au putut servi drept model celui din 1846 este citat « MtceuecjiOB hjih Kajieaaap BtHHbift » alcàtuit de Hristodul Sicean Nikolov fi publicat la Bucuresti in 1840. (p. 82).
     Un moment important din istoria relajiilor ruso-romino-bulgare ¡fi gaseóte elucidarea in studiul semnat de L. P. Lihaciova, EojiaapcKoe eojeanue « K xpucmu.HHcmey » (p. 84 — 94). Este vorba de apelul lansat « càtre crestinàtate » in numele revoluCionarilor bulgari la 1876 fi publicat in ziarul romìnesc « Timpul » 1.
      Pinà astàzi acest document important nu a fost analizat mai atent, defi el ridicà o serie de probleme, curii e fi aceea a autorului si locului redactàrii lui. ìn ciuda faptului cà, in versi-unea publicatà in ziarul « Timpul » documentul poartà semnàturile lui Hristo Botev fi ale altor trei colaboratori ai sài, aràtindu-se ca loc de Intocmire a lui « Mun^ii Balcani », reali-tatea este cu totul alta.
      Sprijinindu-se pe anali/a conCinutului acestui document fi pe unele date noi din arhiva cunoscutului revolucionar Chiriac Jankov, automi stabilefte cà : apelul nu a fost emis in mun^ii Balcani si nu a fost redactat de Hristo Botev, ci a fost ìntoemitin Bucuresti, de ChiriacTancov, presedinte in 1876 al Asociatiei centrale bulgare de binefacere. Aceastà afirmare nouà a auto-rului nu mai lasà ilici o indoialà in urma confruntàrii pe douà coloane (p. 50 — 91) a textelor rominefti din originalul scris de Chiriac Tancov si cel publicat in ziarul « Timpul ». Pentru a da ìnsà mai multà autoritate apelului si pentru a produce impresie asupra cititorilor, Chiriac Tancov a dat ca autori pe Hristo Botev, S. Stambolov, D. Volnov fi G. Tirnov, cunoscuti revolucionan, iar ca loc de emitere a pus munCii Balcani unde se desfàsurau luptele.
      Dupà cum se ftie, acest scop a fost atins fi documentul redactat fi publicat in Bucurefti a avut un puternic ecou in Rusia, unde s-a luat iniciativa ajutoràrii miscàrii de eliberare bulgare. ìn primele rinduri ale acestei acCiuni a stat opinia publica progresistà din Rusia si revoluCionarii rufi.
     Acest fapt este subliniat fi de A. D. Bacinski si M. D I)ihan, in contribuya pe care o aduc in acest volum (p. 247 — 255) la cunoafterea Ajutorului dat de Invàfatii de la Universilatea din Novorosiisk miscàrii de eliberare in Balcani. Cu ìncepere din 1875 cind a izbuc-nit ràscoala din HerCegovina, la Odesa fi in sudul Rusiei au apàrut o serie de iniciative pentru ajutoarea luptàtorilor din Balcani. Printre acestea se ìnscrie acCiunea studentului Pavel Dziubinski de la Università tea din Odesa, a profesorilor V.I. Grigorovici, V. A. Orlov, A. M. Bog-danovski, I. I. Mecinikov f.a., fie pentru colectà, fie pentru Campanie prin presà fi prin conferinCe publice.
     Din cele patru documente inedite date ìn anexà, datate intre 22 noembrie 1875 — 23 aprilie 1882, reiese concret ajutorul dat slavilor din Balcani in acefti ani de lupte si ràscoale.
     O alta problema de istorie balcanicà, privind deceniul anterior, este atinsà de Y. N. Kondratieva, in mica ei contribuye K ucmopuu aecmpuùcKou 3Kcnancuu Ha EaAKancKOM iloAyocmpoee e XIX e. (p. 207 — 214), bazatà pe raportul consulului rus din Raguza càtre Departamentul asiatic, din 11 octombrie 1864. Folosind ca pretext chestiunea pàfunilor de varà de-a lungul graniCei austro-turce, Austria a càutat sà-si extindà stàpìnirea ìnspre Rosnia, HerCegovina fi Muntenegru.
      La suita materialelor privind Balcanii, putem adàuga studiul de reconsiderare a operei savantului sìrb lovan Cvijié, fàeut de C. A. Tokarev (p. 95 — 116). Fàcind analiza operei principale a lui 1. Cvijié « La Péninsule Balcanique », autorul scoate ìn evidenCà aportul adus ftiinCei slave fi mondiale de acest geograf si antropogeograf sìrb, unul dintre cei mai de seamà cunoscàtori ai Balcanilor, care prin generalizàrile fi concluziile sale, ràmase vaiabile pìnà astàzi, a stimulat studierea din punct de vedere istorie fi etnografie a popoarelor balcanice in generai fi a celor sud-slave in special.
      In ce privefte contribuCia lui 1. Cvijic la cunoasterea tipologici formelor de asezàri in Península Balcanicà, ea este echivalentà cu aceea a lui Meitzen si Radig pentru Germania, R. Vuia pentru Transilvania etc.
     Apàrind pe I. Cvijié de acuzaCiile nedrepte cà s-ar fi manifestai ca naCionalist sìrb, autorul demonstreazà contrariul, subliniind obiectivitatea stiinCifìcà cu care a tratat Cvijié problema Macedonici, ìn privinCa càreia nu s-a situat nici pe poziCiile fovine sìrbefti nici pe cele bulgàrefti, ci a tratat popoiul slav din Macedonia ca fiind o na^iune aparte.
      Materiale privind istoria cehoslovacà se gàsesc la rubrica recenziilor fi discuCiilor.
        1 « Timpul », Bucuresti, 1876, 24 iunie, rubrica * Din afarà ». Tradus ìn ruse?te, apelul a fost apoi publicat in ziarul rus Coepe.ueHHbic u3eecmun, 1876, 11 iulie, p. 3 §i reluat de alte gazete ruse^ti ca: MocKoecKue eeòoMocmu, 1876, 16 iulie, p. 3; OdeccKUù eecnmuK, 1876, 21 iulie, p. 1.
580