din 1527 de catre rege ?i voievod, secondati de senatori, respectiv de boieri. A patra condire: extràdarea reciproca a fugarilor din timpul ultiinului ràzboi. Dacá partea moldoveanà va cere ca polonii care au trecut de partea domnului romin ?i i-au servit ca sfàtuitori ?i càlàuze in acest ràzboi sà fie iertati de rege ?i repudi in bunurile lor, solul va ràspunde cà asa ceva nu este posibil, cà nu este iinputernicit sà discute despre aceasta ; va declara insà cà bunurile acestora au fost date cu drept de mostenire altora.
     Alte chestiuni, ca judecarea litigiilor de la frontierà si solutionarea preten-tiilor nobililor poloni asupra satelor din Pocutia, pe care le stàpineau nu de mult moldovenii din donala fàcutà logofàtului Tàutu de predecesorii regelui, ?i asupra càrora supu^ii regelui aveau drepturi si acte de stàpinire acestea toate urmau sà fie soluciónate ulterior, la fa^a locului, de o comisie mixtà 2.
    Regele nu spera cà la Buda se va ajunge la incheierea pàcii cu dusmanul sàu din Moldova, credea insà cà cel pu^in se va da acestuia o poruncà strictà sà opreascà ràzboiul ?i sà adopte o atitudine pa?nicà fatà de Polonia. Solul mai avea sà ridice la conferintà ?i problema datoriilor contractate de negustorii moldoveni in Polonia, de?i regele nu credea cà acolo se va putea discuta ?i asupra modului de achitare a debitelor fi màrfurilor intre negustorii ambelor ^àri. Toate acestea urmau, dupà rege, sà fie rezolvate, dacà se va ìncheia o pace durabilà, la Cracovia, in prezenta delegatilor moldoveni, ca §i mai inainte. Deocamdatà, regele recomandà starostelui de Halicz, Sniatyn ?i Colomeea sà opreascà, in timpul acestor tratative, incursiunile in Moldova, trimitindu-i ordinul sàu càtre jleahta din districtul Colonie» sà se abtinà, ca si supusii ei, de la orice atacuri asupra cetà^enilor moldoveni 3.
   La Buda nu s-a rezolvat insà nimic din pricinà cà Rares, care cunojtea, probabil, pretentiile nedrepte ale repelui polon, nu ?i-a trimis delegaci la tratative. La inceput, solul comunicase lui Tomicki cà sperà in incheierea unni armistijiu pe un timp oarecare. Cum insà solii moldoveni nu mai soseau, vicecancelarul era, la 15 august, de pàrere cà delegatul polon n-avea sens sà-i mai ajtepte 4. Tomicki bànuia cà la acest insucces au contribuit si stirile despre inrolarea mercenarilor poloni in armata regelui Ferdinand, dupà cum ii comunicase solul, fapt ce a afectat foarte neplàcut pe sultán si a fàcut pe Gritti sà critice aspru atitudinea polonilor5.
     Cazul era grav, ?i el putea zdruncina pacea cu t.urcii. De aceea, regele iniormà imediat pe episcopii senatori, adunati la 24 august in sinod la Piotrków, despre imputàrile fàcute de Gritti solului polon pentru participarea multor poloni, in ràzboiul cu Tureia, de partea Habsburgilor si despre declaratia lui, adresatà in ultima installa solului polon, cà regele poate pedepsi pe domnul Moldovei, dacà va crede de cuviintà, làsindu-i insà sà injeleagà cà ?i domnul a primit libertatea de a-i ràspunde cu ràzboi §¡i de a-i invada teritoriile polone, scop urmàrit de voievod, care nu inceteazà sà atite pe sultán, prin acuzatii « false », impotriva Poloniei. Dat fiind cà in Podolia si Rusia Rosie nu existau for^e sufi-
     1	E vorba de niste sate de pe malul drept al Ceremusului Alb, däruite de regele Ioan Albert la 12 iulie 1499 logofàtului Ion Täutu, cînd s-a încheiat pacea între Moldova si Polonia si cînd s-a fixât hotarul pe acest rîu; cf. I. C o r f u s, Incà un « cuvint» de-al lui Neculce se dovedeste a nu fi legendä in „Studii”, nr. 3/1964 (sub tipar).
     2‘ A.T., XIV, p. 477-480.
     3	A.T., XIV, p. 536-538.
     4	A.T., XIV, p. 588-589.
     s A.T., XIV, p. 590-591.
328