II.	Literatura din perioada ràzboaielor napoleoniene si a absolutismului reaccionar cu taza : V Apari tú» ideologici mi$càrii de rede^teptare nafionalà in literaturà, de la 1805 la 1830»
(p. 123-306).
      III.	Literatura din perioada aparifiei fi dezvoltàrii forfelor revolucionare dintre 1830 fi 1848, in timpul càreia se fac eforturi pentru apropierea Iiteraturii de viafà (p. 309—456).
      IV.	Literatura anului revolufionar 1848 fi inàbufirea temporarà a consecinfelor revolucionare cu laza: «Literatura mifcàrii de rede^teptare nazionali in perioada revolucionará din 1848 $i lupta impotriva reacfiunii din jurul anului 1850» (p. 459—599).
     Literatura cehà din a Il-a jumàtate a secolului al XIX-lea, care formeazà obiectul volumului al lll-lea, reprezintà o continuare amplificata a genurilor literare de la inceputul acestui veac. Poezia, proza §i drama exprima idei sociale si politice care deschid calea spre cunoa^terea adevàrului 51 a realitàfii. Se depun eforturi pentru crearea unei culturi nazionale, schifate in perioada precedents de Bozena Némcová §i K. Havlifek — Borovsky. O generale nouà de scriitori, in frunte cu Jan Neruda (1834—1891), Vittzlav Hdlek (1835—1874), fi Karolina Svltlá» (1830—1899) reia legatura cu trecutul numai dupà ce se sting ultímele ecouri ate revolufiei burghezo-deinocratice din 1848 —1849. Literatura tinde spre democratizare, — idee formulata in cursul revolufiei de programul lui Karel Sabina. De aceea, creatorii litera-turii noi sint in majoritate reprezentanfi ai intelectualitàfii cu orientare democrática. Transformante cu caracter democratic care au loe in sinul societari cehe se oglindesc cu putere :ji domina intreaga produefie literara din a doua jumàtate a secolului al XIX-lea. Literatura reflecta, intr-o inàsurà tot mai mare, diferenfierile care au loc in sinul claselor sociale. ìntr-o primà perioada, care nu trece dincolo de 1870, creafia literarà cehà, mai ales poezia, i^i croie§te drum spre nivelul valorilor progresiste ale culturii europene.
      Dupa aceastà datà, se desàvir^esc prefacerile social-economice ?i se defínese caracterele societàfii burgheze. Intre timp, create proletariatul $i apare mi^carea muncitoreascà. Ea apeleazà la procedee noi, in lupta pentru satisfacerea revendicàrilor sociale. Tràsàtura domi-nantà din cursul urmàtoarelor douà decenii (1870—1890) este incordarea hotàritoare dintre burghezie ?i proletariat. Proza fi poezia oglindesc tendinfele contradictorii care fràmintà societatea cehà in acest timp. O pleiadà de scriitori remarcabili, printre care Svatopluk Cedi (1846 — 1908), Jaroslav VrcMicki) (1853—1912), Josef V. Slàdek (1845—1912), Jakub Arbes (1840 — 1914), expriinà in opera lor nu numai dragostea de patrie fi de oameni, ci fi avìntul spre universalitate al Iiteraturii. Apare romanul social $i istorie. Àtit proza cit fi versurile incep sà se resimtà de ecourile mifeàrii muncitorefti.
      Ì11 sfirfit, in ultimul deceniu al secolului trecut, se adincefte antagonismul dintre burghe-zie fi proletariat. Burghezia cehà participa, alàturi de nobilimea fi burghezia austriacà, la con-ducerea statului manifesta tot mai mult tendinfa de a se izola de restul poporului. Càtre sfirfitul secolului, fàrile cehe intra in perioada trecerii de la capitalism la imperialism, — fapt care atrage dupà sine o ascufire a contradicfiilor sociale fi politice. Literatura nu se poate izola fi nu poate ràmine in afara crizei societàfii burgheze. Cei mai de seamà poefi fi proza-tori din aceastà vreme, Alois Jirásek (1852 —1930), Karel V. Rais (1859—1926), Antal StaSek (1843 — 1931), Josef Sv. Machar (1864 — 1942) fi Antonin Sova (1864—1928), pun bazele unei literaturi noi, din care nu lipsefte atitudinea revolucionará a clasei muncitoare fafà de realitate. Mai ales versurile publícate in presa muncitoreascà constituie indiciul cà literatura progresista se apropie de ideologia proletariatului revolufionar. Refinind caracterul democratic fi anti-burghez al Iiteraturii din a doua jumàtate a secolului al XIX-lea, colectivul de autori a stabilit urmàtoarea periodizare:
      I.	Dezvoltarea Iiteraturii democratice (p. 19—180).
      II.	Diferenfierea Iiteraturii in perioada apari(iei mifeàrii muncitorefti (p. 189—352).
      III.	Literatura ca oglindire a crizei societàfii burgheze (p. 359—545).
*
      In ceea ce privefte expunerea materialului, colectivele de autori au folosit criterii diferite. Tinind seamà de faptul cà cea mai mare parte a operelor din vechea literaturà cehà, care formeazà obiectul primului volimi, este anonimà si cà personalitatea autorilor n-a jucat un rol preponderant in desfàfurarea procesului literar, prezentarea materialului se face in jurul operelor respective.
      !nsà, pentru definirea liniei majore a procesului literar, cu toate implicatile lui sociale din perioada redefteptàrii nafionale $i pìnà la 1900, autorii au adoptat metoda afa zisà a « capitolelor monografice ». E o metodà originala, nu insà indiscutabilà. imprumutìnd
532