« Làsind la o parte cà scena se petrece ,,acolo lingà Nistru” — spune Hasdeu —, acest cìntec prezintà o incontestabilà analogie cu admirabila balada popo-ranà Miorita, unde insà muribundul ciobànaf se adreseazà nu catre cal, ci catre oita birsanà ». Mai departe, el remarcà: « Sa nu se gràbeascà insà cineva de a conchide cum cà ideea ce predomina in ambele balade: moartea tinàrului re-prezentatà ca o insuràtoare, pentru a scuti astfel de durere pe iubita marna ar fi trecut de la romini càtre ruteni sau viceversa. Este una din acele sublime inspira^iuni ale amorului filial, care se pot manifesta intr-un mod spontan la popoarele cele mai diferite ». $i Hasdeu aduce in sprijinul acestei afirmatii douà cintece franceze pentru a putea conchide : « Orice fenomen curat psiho-logic, ura ca fi iubirea, pot lua nu numai aceeasi formà, dar pinà si aceeasi nuantà la nifte grupuri umane intre care n-a existat nici odatà cea mai micà legàturà directà sau indirectà ».
    Ca sà dovedeascà aceastà afirmatie, Hasdeu ia un exemplu din balada Grue Grozovcm fi-1 comparà cu manifestàri ale unor triburi de sàlbatici din Brazilia. « Urmeazà oare de aici vreo comunicale veche sau nouà intre Moldova sau Brazilia? Este insà foarte important de a constata asemenea coincidente, a càror gràmàdire va permite sà se dezvolte din ce in ce mai mult acea stiinta de tot nouà, dar plinà de viitor pe care germanii o numesc „psihologia popo-ranà (Volkerspsychologie)” incheie el.
    Metoda folosità fi ideile expuse de Hasdeu cu privire la aceastà baladà fi similitudinile ei cu folclorul rominesc erau cúrente in momentul acela in ftiinta europeanà, ceea ce ne aratà odatà mai mult pe Hasdeu la inàltimea ftiintei veacului sàu. Astàzi, insà, folcloristica marxistà, farà a exclude posibilitatea aparijiei independente a unor motive folclorice ca urmare a proceselor psiholo-gice, se oprefte mai mult asupra conditionàrii sociale a faptului, absentà in eerce-tarea lui Hasdeu 1.
    Comparatia intre folclorul ucrainean fi cel romin e posibilà insà nu numai pornind de la premiza asemànàrii istorico-tipologice a temelor fi motivelor. íntre cele douà popoare au existat neindoielnic transmisiuni folclorice. Aceastà problema a fost atinsà de Hasdeu numai in treacàt in citeva locuri din lucrarea sa Càrfile poporane ale Rominilor in secolul XVI in legàturà cu literatura poporanà cea nescrisà, Bucurefti, 1879, atunci cind vorbefte despre o traditie populará ucraineanà cu privire la drumul lui Traian ce incepe in Rominia (p. 304) fi despre existenta in Podolia a unui « dece » de tipul « Die mihi quid est unus » imprumutat de la romini (p. 597).
    Noi am càutat sà adunàm aici tot ce am gàsit in lucràrile lui Hasdeu cu privire la folclorul ucrainean, fàrà a neglija nici referirile cu totul fugitive. Putem constata cà interesul lui B.P. Hasdeu pentru folclorul ucrainean nu s-a concretizat intr-o monografie si nici màcar intr-un studiu de proportii mai mari. Cantitativ, cele scrise de Hasdeu se reduc la citeva artieole fi la o serie de referiri concrete fi alte opere. Cine cunoaste insà stilili de
     1	Fárá indoialá, motivul pe baza al cintecului e foarte vechi, datind din vremea cind oamenii simjeau nevoia üá gáseascá o descriere eufemisticá pentru moarte, comparind-o foarte des cu o nuntá. Nu intimplátor insá, in exemplul cules din Franja, unde in folclor au pátruns multe elemente de viafá citadiná, se vorbefte despre nunta cu «cea mai frumoasá fatá din oras », pe cind cadrul comparajiei in <¡ Miorifa » si in « Moartea cazacului cu calul » rámine cel al naturii.
116