ln cursul anului 1874, Volov devine pre§edintele comitetului revolutionär din ¡jumla. in aceastä calitate a fäcut citeva cälätorii la Bucuresti, participind la reinfiintarea comitetului central revolutionär bulgar din capitala Rominiei. In vara anului 1875, intrind in conflict cu autoritätile otomane, Panaiot Volov trece Dunärea in Rominia impreunä cu P. Encev. La Bucuresti, cei doi revolutionari initiazä o adunare in cásele lui D. Xen0vic'> cu care prilej se reinfiinteazä comitetul central bulgar secret, farà participarea lui Karavelov 1.
      Scrisorile lui P. Volov cätre unchiul säu contin si date privitoare la viata 5Ì activitatea sa. in biografia lui Petko Teofilov despre Panaiot Volov, scrisä la implinirea a 120 de ani de la na;terea acestuia din urmä, se spune cä Volov a fost primit la Bucuresti de unchiul säu in 1867, insä nu se stia — autorului bulgar lipsindu-i tocmai scrisorile pe care le publicäm — anul scolar cind Volov a intrat la pensionul din Nikolaev, deoarece initial el a invätat citva timp la Bolgrad 2. ln scrisoarea lui T. Minkov, directorul scolii din Nikolaev, cu data de 25 martie 1872, se spune cä Volov a intrat in scoalä in anul 1869. Deci, in anul jcolar 1868 — 1869 a invätat la Bolgrad s.
      Scrisorile de fafä mai dezväluie fi únele aspecte necunoscute in legäturä cu moftenirea lui Marincio Benli. Aceastä mojtenire era a^teptatä de cei care pregäteau räscoala ce urma sä izbucneascä in aprilie 1876. Acest fapt e atestat si de documente. Astfel, in scrisoarea trimisä de la Giurgiu4, de Panaiot Volov lui Todor Peev la Bräila, cu data de 10 decembrie 1875, el serie textual : «proprietatea lui mo? Marincea nu este incä pusä in ordine si de aceea mo?te-nirea va rämine pentru mai tirziu ¡ji asta, cine 5tie daeä o vom apuca » 5. Formula: « daeä o vom apuca » exprimä indoiala celor care pregäteau räscoala din primävara anului 1876 cä formalitätile legate de aceastä mo^temre nu vor putea fi terminate pina atunci. Realitatea a dovedit cä indoielile lor au fost pe deplin justifícate.
      Cererile de ajutor, pe care Benli le-a primit din partea compatriotilor säi n-au rämas färä ecou. Un document valoros, in legäturä cu aceastä chestiune, se pästreazä in copie la Arhivele Statului din Bucuresti. Este vorba de copia testamentului redactat de M. Benli la 28 martie 1871. Dispunind de o mare avere imobilä, Benli a läsat-o in intregime in scopuri de binefacere. Printre áltele, testatorul dispune ca, dupä moartea lui, cásele pe care le avea la ijumla (Bulgaria) sä fie transformate intr-o scoalä care sä-i poarte numele.
      Desigur cä la acest lucru se referä scrisoarea lui R. N. Bläskov, din 9 martie 1872, prin care il roagä sä se dueä la íjumla, spre a se putea incepe constructia scolii (Anexa 4). Din päcate, moartea il surprinde pe M. Benli la Bucuresti in 1875, färä sä fi putut pleca in Bulgaria 6
      Testamentul lui Benli mai prevede $i alte legate in favoarea scolilor din tinutul §umla, bisericii bulgare din Bucuresti, tinerilor bulgari trimisi la invätäturä in diferite centre din Europa s¡ Società[ii bulgare din Bucuresti, — toate «pentru inflorirea si prosperitatea natiei bulgare » 7. Din motive care nu se cunosc incä, autoritätile rominesti n-au legalizat acest testament si se pare cä legatarii n-au beneficiat de pe urma acestor donatii.
Anexe
1.
                 Apara MH Mhho MapHHHo!
                                                  B Eyicypem
      Kax e MtHHO 3a ejurn chh, bh cbmh MoxceTe fla 3HaHTC ot M.iaflocTa ch, «eTO He ca e BWKflaji c poflHTenHTe ch B pacTOHHHe Ha neT roflHHH, a kojdco e ome no mt>iho, aero He nojiyiaBa nHCMa OT THX HaCTO. A3 OT K3KTO CT.M H3JIH3T>JI OT IlllOMeH flO Cera nOJiyiHX T0J1K03H eflHO HHCMO OT poÄHTeJiH. He MH 6eme tojiko3h mt>hho, k3ko 6ax npn Bac, bh KaTO zia 6axTe moìI yTemHTeJi, 3amoTo a3 KaTo 6»x npn Bac, CTpyBame mh ce, ne 6»x npn poflHTCJiHTe ch. Ot KaTO ca pa3flennx ot Bac noHHa (x) TpeTbHTa roflHHa, HaiHa «a mh CTaBa no mt>hho ot fleH Ha aeH h mh ca npo6yaH 3KHBO BOCnOMHHaHHe KT>M pOAHTeJIH KIM B33H KfcM 6paTH H CeCTpH, KaTO fla CaM Ce pa3fleJIHJI
       1 D i 111 o Minev, IJembp Eiiuee e ex peni ilpiì'i rn Ha noe.ieÒHU.i peeo.iytfUoneH KOMumem npedu oeeofioMcàe-uutmo tn * lstorù'eski pregled », 1947, 2, p. 242 — 244. Vezi çi M. I v. M a r k o v s k i, CnoMeHU u ouepKU, Loveci, 1925, p. 36 — 39; OceoóootcdeHue EoAaapuu om mypeitnoeo uea, Moscova, 1961, I, p. 71, 72, 92 çi 678.
      •Petko Teofilov, IlaHaùom Bojioe. BuoepatfuveH ouepx. Sofia, 1959, p. 12.
       *	Ibidem.
       4 AnpujtCKO eicmanue. . . I, p. 47.
       *	Todor Peev Stoianov, la data aceasta ì n v ä t à ì or In Bräila, s-a näscut pe la 1840 in orasul Etropole (Bulgaria). A fost membru ìn comitetul revolutionär din oraçul säu natal, în perioada cïnd Vasil Levski a activat în Balcani. De asemenea, Peev a fäcut parte çi din comitetul central revolutionär bulgar, participind çi la pregatila räscoalei antiotomane din aprilie 1876. (Vezi Anpu/ICKO eternarne. . I, p. 615).
       *	AnpujtCKO BhcmaHue. . . I, p. 596.
      ’ Arh. St. Bue., Ministerul de Interne, 1880, 31, f. 11 — 12.
472