pâturile largi ale intelectualitâtii ruse o carte pretioasâ, din care se alegeau citate çtiintifice çi exemple istorice instructive. Cea mai veche încercare de alcâ-tuirea unui cronograf rus ar fi — dupa A.A. Çahmatov 1 — «PyccKHH Xpo-HorpacJ)T>», al cârui manuscris nu s-a pàstrat, dar se considera câ a fost întocmit de cârturarul sîrb Pahomie Logofât la jumâtatea secolului al XV-lea.
    Un ait cercetâtor de seamâ al cronografelor ruseçti, Andrei Popov, a tras concluzia câ izvoarele cronografului rus se regâsesc în literatura « bizantina, bulgara, sîrbâ si rusa » çi câ a fost « cules de un slav dupâ traducerile slave aie operelor greceçti» ale cronicarilor bizantini Amartolos, Malalas, Zonaras, dar inai ales din cronica lui Constantin Manasses. Aceasta din urmâ este folositâ aproape în ìntregime, din ea fâcîndu-se « mai multe extrase decìt din celelalte izvoare luate împreunâ » 2.
     In Rusia, acest prim cronograf a suferit, ìn decursul veacurilor, numeroase modificâri de continut si limbà, fiind îmbogâtit treptat cu materiale luate din letopise|ele ruseçti. In felul acesta s-a ajuns la ceea ce A. Popov numeçte prima redacjie a cronografului rus, care dateazà din 1512. Expunerea evenimentelor ìn cronografele din prima redactie pornesc de la facerea lumii si se opresc la anul 1453.
    ìn 1617 apare a doua redacfie a cronografului rus, deosebità de prima prin completàri provenite din izvoare de origine apuseanà (cum e Cronica universalà a lui Martin Bielski, Cosmografia latinâ çi áltele), printr-o noua pre-fatâ, precum çi prin continuarea evenimentelor — bazatá pe materiale culese din izvoare ruseçti — de la càderea Constantinopolului (1453) pînâ la ìnceputul domniei lui Mihai Feodorovici Romanov (1613—1645). In decursul secolului al XVII-lea, cronograful din a doua redactie a fost supus unor prelucrâri « dupâ noi izvoare » a ultimei sale pàr^i, de la domnia lui Feodor Ivanovici (1584— 1598) pina la alegerea lui Mihail Feodorovici 3.
    Intrucìt evenimentele relatate ìn manuscrisul 1385 tree de anul 1453 (datà la care se oprejte expunerea evenimentelor din prima redactie) el nu poate proveni dintr-un originai apar^inìnd primei redac^ii. în schimb, faptul câ ulti-mul eveniment important despre care se vorbeste in cronograful nostru pri-veste alegerea ^ a r u 1 u i Mihail Feodorovici (vezi mai sus) constituie — cum remarca çi Çt. Ciobanu — o dovadâ sigurà cá el p r o v i n e dintr-un cronograf rusesc din a doua redactie.
    Se pot aduce acum çi alte dovezi, mai concludente, in sprijinul acestei ipoteze, §i anume:
    a)	Noua prefatâ, característica pentru cronograful rus din a doua redactie, (care începe prin cuvintele « HyBCTBeHHbiMT» y6o » 4) se regâseçte întocniai ín a doua « Predoslovie » a versiunii romìnesti, care începe cu aceleaçi cuvinte : « Cestor sim^itori, adecâ... » (f. 31 r).
    b)	Titlul cronografului nostru (reprodus mai sus) coincide — exceptínd únele adaosuri despre care vom vorbi —cu titlul cronografului rusesc din a doua redactie, care este urmátorul:
     1	ln studiul sâu citât mai sus.
     2	A. Popov, OÔ3opb xpofio.’ixufiof-,b pyccKOÜpedaKijiu, vol. I — II, Moscova, 1866—1869. <Pentru citatele de aici, vezi vol. II, p. 5 — 6).
     8	în afarâ de lucrare în doua volume a lui A. Popov, vezi si informa tiile date de A. V. C e r e p n i n, într-un interesant curs intitulât PyccKan ucnwpuo'paipa'i do XIX eeKa, Moscova, 1957, p. 120 çi urm.
     4	A. Popov, op. cit., II, p. 70.
93