s-ar fi näscut in anul 1708. Arata cà Antioh a primit o instrucfie aleasä, apoi frecventeazä un timp relativ scurt Academia slavo-greco-latinä din Moscova. Cìnd s-a deschis Universi-tatea Académica din Petersburg, Antioh Cantemir a fost printre primii studenti inscrivi. Numele lui se gàsefte pe lista celor 12 studenti ai Universitari, in 1727. ìntr-un raport de mai tirziu, in capul listei de absolventi ai Universitàtii figureazà numele « cneazului Antioh Cantemir, fiul domnului vaiali » (p. 17) *. Lipsa unor documente oficíale din perioada studiilor lui Antioh este suplinità in bunà màsurà prin datele din corespondenta lui de dupà terminarea cursurilor, pàstratà in Arhiva Academiei de §tiinte a U.R.S.S., precum fi prin informatale lui Beyer la biografia lui Constantin Cantemir publicatà in 1783 2. Se aratà cà profesorii lui Antioh erau oaineni de seamà ai vremii: matematicianul Mayer, natura-listul Bilfinger, latinistul Beyer f.a. A. Cantemir a stìrnit admiraba tuturora pentru tálentele fi capacitatea sa multilateral. In doi ani de invàtàturà el s-a ridicat in rìndul celor mai invàdati oameni. In cei patru ani dupà terminarea studiilor, A. Cantemir serie numeroase satire, ode, basme fi epigrame. Chiar din prima sa satirà « Despre calomniatorii ftiintei », A Cantemir demascà cu sarcasm niinicitor pe carierifti fi obscurantifti, care nu creeazä nimic, dar ajung la pozifii inalte (p. 27, 28). Mai ales creala sa poetica il afeazà pe A. Cantemir intre parti-zanii curentului progresist militant impotriva virfurilor aristocratice. De aceea, scrierile lui au càpàtat imediat o largà ràspìndire, fiind fi imitate (p. 27). Prin intreaga sa operà, A. Can-termir a devenit unul dintre cei trei reprezentanti de frunte ai gìndirii ruse din deceniile 3—4 ale see. al XVIII-lea, (ceilalti doi fiind Teofan Procopovici fi Vasilii Nichitici Tatifcev). Adversari declarati ai obscurantismului clerical, acefti trei invàtati, cunoscuti ca « ceata invà-tatilor », propagau cu pasiune stiintele fi fundamentau teoretic refórmele lui Petru I. Sint deosebit de interesante relatiile dintre A. Cantemir fi T. Procopovici. Aceste relafii sint oglin-dite mai ales in observable lui A. Cantemir pe marginea propriilor sale opere, observatii care arata fi orizontul intelectual foarte larg al lui A. Cantemir. Din corespondenta lui inedità, intretinutà in acefti ani cu Christian Friedriech Gross, cu Schummacher, Beyer f. a., reies unele informatii despre soarta operei lui Dimitrie Cantemir. Astfel, intr-o scrisoare din 1728, A. Cantemir trata chestiunea publicärii Istoriei imperiului otoman. ln 1729 el intentona sä dea aceastà operà a tatälui säu Academiei spre publicare fi recomanda ca editarea ei sä fie datä in grija fostului säu profesor Beyer. Aflindu-se in filanda, in drum spre Londra, in 1731, A. Cantemir a stabilit cu un tipograf conditile de tipärire a Hronicului vechimei rnmlno-moldo-vlahilor al tatälui säu. Aeeasta insä nu s-a mai realizat (p. 39). La Londra, unde a fost numit ambasador la virsta de 22 de ani spre a fi indepärtat de curte, A. Cantemir a produs de la inceput cea mai bunä impresie fi, ulterior, a läsat acolo cea mai frumoasä amintire. In afara treburilor diplomatice, A. Cantemir se ocupa la Londra de stiintä fi literaturä. El traduce in rusefte mai multe opere ale literaturii antice, intoemefte un dictionar rus-francez (p. 46), contribuie la alegerea unor sa vanti englezi ca membri ai Academiei din Petersburg. Acelafi lucru fácu el intr-o màsurà fi mai mare la Paris, unde veni in 1738 3. Academiile din Petersburg fi Paris au (inut legàtura intre eie prin intermediul lui A. Cantemir. El avu relafii fi cu Voltaire. La inceput il criticase mult, deoarece gàsise in biografia lui Carol XII (scrisä de acesta din urmä) mai multe afirmatii eronate in legäturä cu domnia tatälui säu in Moldova si despre lupta de la Prut. Ulterior insä, cei doi mari oameni de cultura s-au apropiat si Voltaire i s-a adresnt lui A. Cantemir pentru date despre rufi. Prestigiul lui A. Cantemir era atit de mare, ìncit in 1743 se vorbea de numirea lui in postili de prefedinte al Academiei din Petersburg defi nu avea decìt 34 ani. El moare insä la 11 aprile 1744, de dropicä. Opera lui A. Cantemir a läsat urme adinci in istoria gìndirii sociale din Rusia. De aceea, pe isloricii fi literatii nifi fi stràini ii intereseazä fi astäzi rolul lui A. Cantemir ca fàuritor al gìndirii sociale fi ca reprezentant al culturii ruse in Occident. Defi operele lui au fost publícate in multe rinduri4 fi cu toate cà despre el exista o literaturä bogatà, cercetàtorii din vremea noasträ vor avea totiifi de descoperit multe materiale inedite despre el fi despre creatia lui. 1 Vezi çi ManiepuaAbt d.i.h ucniopuu HMnepamopcKoii Aküöc.muu Hayn, Tom I, S. Petersburg, 1885, p. 442. * C. Z. Beyer, Hcmopun mcu3Hu u denax MOAdaecKoeo ¿ocnodapn Koncmanmuna . . , 1738, Dátele despre Antioh se gäsesc ïn introducerea acestei car<.i. 3 Despre çederea lui A. Cantemir la Paris a scris M. Erhard t, he Prince Cantemir a Paris (1738 — 1844), 1938. Actualmente se ocup5 de aeeasta problema G. Grashof, care la al IV-lea Congres International al slaviçtilor din 1958 a prezentat un référât despre « Cantemir ?i Fénelon *. 1 Printre acestea se citeaza si Paseoeopbi o MHOMcecmee Mupoe eocnoduHa