pentru eterijti»1. Acelasi Pini este insà ostil caracterului antifeudal al miscàrii lui Tudor, dezavuind-o mai inainte ca tarul sa se fi pronun^at asupra ei8, íji aducind la cuno^tin^a guvernului rus cà Vladimirescu este « carbonar »3. Ba ciliar Pini se numàrà intre urzitorii unui atentat la viata lui Vladimirescu 4.
     Legáturile dintre evenimentele de la 1821 $i politica rusà in Balcani se vàdesc §i din mul^imea de memorii trimise de boieri ^arului, continind proiecte de organizare a tàrii, precum $i rugàmintea ca trupele ruse^ti sa intre in Principale, spre a inlàtura dominatia otomana, cum si in scopul, mai putin màrturisit, al apàràrii rela^iilor feudale, amenintate de ridicarea poporului.
     Fiecare in felul lor, autoritàrie tariste ji elementele progresiste din Rusia, au urmàrit indeaproape si in mod activ mersul miscàrii grece^ti §i al ràscoalei « norodului » rominesc, ceea ce explicà faptul cà numeroase informatii de care dispunem astàzi, cu privire la ràscoalà, sint de provenienza ruseascà. In arhivele din Uniunea Sovieticà cercetàtorii au aflat, in ultima vreme, un bogat izvor documentar despre anul 1821 5.
     E firesc deci ca làmurirea tuturor imprejuràrilor in care s-a desfàfurat ràs-coala din 1821 §i a sensului pe care 1-a avut, sà cearà colaborarea largà a istoricilor de la noi, din U.R.S.S. si din tàrile balcanice. 0 datà cu inter-pretarea $tiintifìcà a miscàrii eteriste (« pregàtità in Rusia, cu ftirea impàratului Alexandru I §i cu sprijinul unora din mini^trii sài » 6,declansatà pe teritoriul nostru ¡ji urmàrind sà alunge pe turci din Europa) se impune atentiei istoricilor stràini miscarea lui Vladimirescu, atit de strins legatà de Eterie, dar fàrà sà se confunde cu ea.
     Intr-un artieoi al istoricului sovietic S. I. Samoilov 7 este infà^i§atà judi-cios dependenta evenimentelor la care ne referim de atitudinea Rusiei 8. Felul cum diplomazia Zaristà §i-a manifestai efectele in ràscoalà nu se poate insà pe deplin intelege decit prin incadrarea acestei probleme intr-una mai largà, anume aceea a raportului intre factorii interni $i externi, cu rol determinant in ràscoalà, si Samoilov, pe bunà dreptate, nu neglijeazà interpretarea de ansam-blu a miscàrii. Unele concluzii la care ajunge sint discutabile, dar pozitia lui nu este singularà, cind serie, de exemplu, cà Tudor « isi pusese cu naivitate speranta in ajutorul autocratului rus » (p. 143).
1	C. D. A rie esc u, Istoria revolutiunii romine de la 1821, Craiova, 1874, p. 142
     2	Doc. rase. 1821, voi. I, p. 282-283.
     3	Ibidem, p. 353.
     4	Ibidem, p. 312-313.
     5	Vezi in Doc. ráse. 1821, voi. I, actele nr. 22, 79, 164, 182, 183, 205, 209, 210, 214, 235, 242, 270; in voi. II, actele nr. 55, 93, 168, 169, etc. O valoare deosebità prezintà memoriile despre rascoalà ale colonelului I. P. Liprandi, ce se pàstreazà in arhivele din Leningrad si au fost publícate in Doc. ràsc. 1821, voi. V, Bue., 1962, p. 163 si urm.
6	A. Ojetea, O nouà istorie a miscàrii din 1821, in « Studii », 1957, nr. 2, p. 201.
     7	Ràscoala de eliberare nationalà din anul 1821 in Tara Romineascà, in « Voprosi istorii » (trad. rom.), 1955, nr. 10, p. 131—150.
     8	Vezi mai ales p. 144, 145. farismul, solidar cu Sfinta Alianza, este condamnat. Autorul, citind insà numele lui Orlov, Raevski, Ohotnikov, Liprandi, P. I. Pestel, A. S. Pufkin, vorbeste de simpatia fi sprijinul acordat de cercurile progresiste ruse ràscoalei grecilor si rominilor. ìn legatura cu aceastà problema, vezi si Al. V i a n u, Cu privire la influenta miscàrii eteriste asupra decembristilor, in « Analele Romino-Sovietice. Istorie », 1958, nr. 1—2, p. 85. Pozijia Rusiei autocratice fi a celei progresiste fajà de ràscoalà este invocat.à pentru explicarea evenimentelor si de càtre Dan Berindei fi Traian Mutafcu, in lucrarea Aspecte militare ale ràscoalei populare din 1821, Bue., 1962, p. 43, 52, 68, 105, 106 etc.
244