la discutia ce a avut-o T^czyñski cu Aias pafa, cind polonul a atins fi chesti-unea Moldovei. intrebat dacá Raref a ìncheiat pace cu regele polon, T^czynscki a ràspuns cà nu ftie, deoarece a plecat din Polonia inainte de a se fi ajuns la vreun rezultat 111 privinta aceasta ; le-a spus totusi cà domnul a trimis soli la rege, prin care a cerut, poate, si pacea, dar ce a urmat dupà aceea nu ftie. Intrebat dacá el sperà in ìncheierea acestei pàci, le-a ràspuns cà, in conditiile dificile, pe care le propune voievodul, nu crede cà se va ajunge la o intelegere. Intrebat, care sint aceste conditii, i-a informat cà domnul cere restituirea tunurilor, steagurilor, prizonierilor, dar mai ales a Pocutiei ; din toate aceste conditii, el crede cà s-ar putea accept.a numai aceea ce se reterà la schimbul reciproc de prizonieri. Dupà aceasta, Gritti i-a declarat, in numele sàu si al lui Aias pasa, cà domnul Moldovei nu merità prietenia regelui, pentru cà, defi invins, n-a ìncetat nicicind sà molesteze pe rege, fi cà ei il considerà drept principalul dufman. Solul le-a ràspuns cà faptele fi cúrsele voievodului sint bine cunos-cute regelui, dar cà acesta le-a respins consecvent. Gritti fi pafa i-au spus apoi cà voievodul a fàcut regelui muli mai mult ràu decit le-a spus solul fi cà ràul trebuie ràsplàtit prin ràu. Solul le-a replicat cà regele considerà pe voievod de vasai fi feudatar al sultanului, de aceea el trebuie sà tinà seama in actiunea sa ìmpotriva domnului de pacea incbeiatà recent cu sultanul, care se restringe fi asupra vasalilor acestuia. T^czyñski le-a spus apoi cà ar vrea sà ftie ce gind are sultanul fa^à de voievod fi cum trebuie sà procedeze regele cu acesta, in cazul cind nu va pune capàt actiunii sale dufinànoase ìmpotriva regelui. Ei i-au ràspuns cà sultanul i-a insàrcinat sà-i spunà in cel mai mare secret cà este hotàrit supus nimànui oportun, sà pedepseascà fi sà punà mina pe voievod, care nu este ca, la timpul fi care este tare plin de toate nelegiuirile, asigurind prin aceasta Poloniei liniftea din partea Moldovei ; in aceastà privin^à sultanul se va in^elege cu regele ; deocamdatà insà dorefte ca acesta sà nu facà ràzboi lui Raref, ci numai sà-i respingà eventualele atacuri. Pelerinul polon i-a intrebat atunci dacà numai persoana voievodului este urità sultanului, sau dacà tot poporul moldovenilor, de la care sultanul ridicà tributul, trebuie sà ispàfeascà. I s-a ràspuns cà s-a prevàzut ca populaba Moldovei sà nu piarà, ci sà dea tributul anual cuvenit sultanului, voievodul insà, ca un rebel fi nesupus sultanului, va fi destituii fi inlocuit. T