silvaniei, subliniazä ideea luptelor comune ale täranilor romini fi unguri din 1437. El nu cerceteazä cauzele acestei räscoale populäre, mutyumindu-se sä adauge cä e vorba de « o revolute indreptatä impotriva feudalismului ». In aceastä perioadä, « |äranii au devenit ferbi ai statului, ai bisericii fi ai nobililor particulari » *.
    Cu Bogdan Petriceicu-Hasdeu sporefte interesul fata de ideile husite. Pen-tru intiia oarä se vorbefte in istoriografia noasträ de o influentä directä a husi-tismului in Tarile Romine. Defi nu dovedefte documentar, Hasdeu afirmä cä oraful Hufi a fost ìntemeiat de husi^ii <( alunga^i din Boemia fi Ungaria » fi afeza^i in Moldova de §tefan cel Mare 2. El susine cä husi^ii — pe care ii numefte «protestanti» — fi-au gäsit adäpost in Moldova in douä rinduri: intiia oarä pe la 1435 fi a doua oarä la 1460, sub §tefan cel Mare. Aceftia din urmä, fiind persecutati de Matei Corvin, sau mai bine zis de fanatismul « episcopilor catolici », au gäsit ospitalitate in Moldova. In ceea ce privefte ideologia husitä, Hasdeu admitea cä Jan Hus «a transplantat in Europa ideile lui Wicliff », dind naftere la «o sectä compactä, care s-a räspindit cu iuteala fulgerului»3.
    Hasdeu vorbefte cu simpatie de mifcarea husitä fi condamnä cu asprime « perfidia cardinalilor fi mifelia impäratului Sigismund ». Prin trädarea conci-liului de la Constanta, Hus « a fost asasinat », iar mäsurile inchizitoriale au dus, dimpotrivä, la « intärirea noii religii, care s-a intins in curind peste toate provinciile limitrofe germane, polone fi maghiare » 4. Dupä pärerea lui Hasdeu, in lupta de la Lipany (1434) s-au ciocnit partidele catolic fi protestant, iar « secta a cäzut mai mult din oboseala de a invinge, decit prin efectul de a fi fost birui^i » 5. El nu avea de unde sä ftie cä bätälia de la Lipany a insern-nat inàbufirea pentru multa vreme a celor dintii forte revolutionäre cehe din evul mediu. In lucrarea sa, Hasdeu interpreteazä fenomenele istorice idealist, afirmìnd ca fi unii istorici germani din aceastä perioadä, cä husitismul nu-i decit o transplantare in « Europa continentalä a ideilor reformatorului britanic Wicliff ».
    insä numai dupä cinci ani, adicä in 1872, problema husitismului capätä fi mai mult teren in istoriografia rominä. Ocupindu-se intr-un artieoi, despre « Impàratul fi regele Sigismund », Gheorghe Barit face acestuia un portret in culori atit de realiste, cum putine se gäsesc asemenea in literatura istoricä a timpului. « Sigismund a fost unul din cei mai scelera^i ai timpului säu, serie BarrJ. Om foarte ìngimfat, amator in toatä viaja sa de pompe defarte fi de toate vanitale lumefti, dispre^uitor de oameni, caracter despotic, brutal, pasionat fi foarte aplicat la vindicat fi setos de singe, adicä cum e tiranul mai periculos, mincinos, fi eäleätor de juräminte»6.
    Fatä de inaintafii säi, Barit posedä mai multe informatii fi de aceea vom intilni in expunerea lui o serie de afirmatii juste in legäturä cu mifcarea husitä. Pentru el, Hus a fost « omul cel mai mare din timpul säu », iar luptele husitilor
1	loan V. Rusu, Compendili de Istoria Transilvaniei, Tasi, partea 2, 1853, p. 150.
     2	B. Petriceicu-Hasdeu, loan Vodâ cel Cumplit, Bue., 1865, p. 131. EpiscopuI Melchisedec admite, dimpotrivà, cà oraful Husi a fost fondât pe vremea lui Stefan cel Mare de un oarecare Husul, câruia ìi aparfineau locurile pe care se aflâ azi oraful (cf. Chronica Huqilor, Bue., 1864, p. 3 urm.).
     3	Cf. Istoria tolerantei religioase in Rominia, Bue., 1867, p. 27 urm.
     4	Ibidem.
     6	Ibidem.
     *	« Transilvania », V, 1872, nr. 14, p. 169.
25
387