—	Nu? . . . ràmii apoi cu bine Cà tu n-ai parte de mine !...
Fata zice fi s-aruncà Ìn cea Dunàre adìncà !... Valurile clocotesc,
Pe copila ìnvàluiesc,
Ipi-o azvirl din vai in vai, Depàrtind-o de la mal !
Turcii stau incremeniti, Moldovenii impietrici Si tata rii ìnlemnip,
Stau si vulturii -n zburare, Stau fi caii -n alergare.
Sta si soarele-n mirare Càci de-odatà cc se vede? Cine-n valuri se repede? Çtefan Vodà cel vestit, Domnul cel nebiruit!
El s-avintà nebunefte !ji ìnoatà voinicefte;
Taie-o brazdà, taie nouà, Taie Dunàrea ìn douà $i pre fata mi~o ajunge,
Si la piept cu foc o stringe Si se-ntoarce fericit Sus pe malul ìnflorit.
    Dar, dupà cum se vede, interventia creatoare a lui Alecsandri nu se reduce la amplificareaa unor momente din baladà. E1 cauta sa dea o interpretare perso-naia fi conflictului pe care e brodatà acjiunea baladei ucrainene.
    In « Cintecul despre §tefan Yoevod » dramatismul situatici provine din inegalitatea socialà dintre personaje. §tefan o iubefte pe fata, insa nu o poate lua de so^ie fiindcà « nu-i e deopotrivà » (cum traduce Hasdeu). In sufletul fetei se dà o luptà làuntricà. Ea il iubefte, dar nu ar vrea sà accepte fata de el o situatie ìnjositoare fi se aruncà in valuri ca sà punà la incercare soarta. Caracterul social al conflictului nu poate fi pus deci la indoialà. Mai mult decit atit: in toate cintecele bieloruse fi rusefti care prezintà o fabulà fi situale asemà-nàtoare cu « Cintecul despre §tefan Voevod » situatia aceasta e prezentà. Con-flictul, ce e drept, nu este intre domn fi o fatà din popor, dar intotdeauna inter-vine intre parteneri de rang social diferit, de regulà vreun càpitan de ofti, care propune fetei sà fie amanta lui, iar el de ochii lumii o va màrita cu sluga lui. Conflictul in eie este fi mai ascu^it, deoarece fata ajunge sà-1 urascà pentru o asemenea propunere mirfavà fi il omoarà.
    Or, Alecsandri a modificat tocmai aceasta motivatie care determinà pro-fundul adevàr al situatiei din originai. El o inlocuiefte cu o motivale cu totul diferità, dupà care fata vrea sà fugà din prizonierat, dar i^tefan care o iubefte cu pasiune nu o lasà. Era un mod de a estompa caracterul social al baladei fi de a nu pune pe erou — in care autorul vede, dupà Hasdeu, pe §tefan cel Mare — intr-o situatie menità a-i intuneca aureola de domn apropiat de popor fi deta-fat de prejudecàtiile clasei sale.
     Interesul lui Alecsandri pentru folclorul ucrainean s-a pàstrat, fi mai tirziu. La 4 octombrie 1875 V. Alecsandri ii serie lui Hasdeu o scrisoare in care-i cere o traducere a textului baladei càzàcefti despre « Nàvàlirea lui Chmielnitki in Moldova sub Vasile Vodà»1.
    Prin articolul sàu §tefan cel Mare $i Italia, Hasdeu a adus « Cintecul despre $tefan Voevod » fi in circulatia ftiin^ificà din tara noastrà. Traducerea fàcutà de Hasdeu acestei balade este reprodusà in comunicarea colaboratorului sàu apropiat C. Papadopol-Calimah, intitulatà Dunàrea in literaturà $i
     1	Scrisoarea este reprodusà in facsímil in « Tribuna Basarabiei » din 27 aprilie 1936, p. 2. Pasajul respectiv e urmàtorul: « Domnule Hasdeu, Dintre toji compatrio^ii noftri D-voastrà singur cunoastefi negresit baladele lui Boian, pàrintele poeziei cazacilor. Intre eie se gàsefte una care pentru noi trebuie sà aibà un mare ínteres càci este intitulatà: Nàvàlirea lui Chmielnitki in Moldova sub Vasile Vodà. Và rog foarte mult sà-mi procuraci
o	traducere a acestei balade dacà và este cu putin^à fi mà ve{i indatora ».
Ili