*n mod deosebit pe pian politic in cadrul emigrajiei bulgare din Tara Romineascà, acest studiu ne ìntereseazà in mare màsurà.
      Lucrarea lui V. Kiselkov, publicatà de Institutul de literatura al Academiei Bulgare (redactor B. Anghelov), cuprinde patiti capitole, inegale ca ìntindere si care sint intitúlate astfel: I. Kotel (p. 7—37), in care se face un scurt istorie al asezàrii din cele mai vechi timpuri si pina la 1877 ; li De la leagàn la rnormint (p. 37 — 91), in care se prezintà viaja lui Sofronie in subcapitolele: la Kotel, la Karnobat si Karabunar, la Arbànasi si la minàstirea Kàpinovo, episcop de Vraja, la Bueuresti, Apusul) ; III Caracterizarea scriitorului (p. 91—113) si IV Opera lilerarà (p. 114 — 216) in care se descriu $i se analizeazà lucràrile lui Sofronie. Urmeazà un rezumat in limba rusa §i unul in limba francezà.
      ìn cele de mai jos nu vom insista in mod special decit asupra ultimilor zece ani din viaja lui Sofronie, adicà asupra perioadei de la Bueuresti (subcapitolele 5 si 6 ale capitolului al
11-lea — La Bueuresti si Apusul) ca si asupra capitolului IV (subcapitolele 12—16 adica cele referitoare la lucràrile pe care Sofronie le-a alcàtuit in acelasi loc). ìn ceea ce prive§te celelalte parji, subliniem incà o data cà automi aduce numeroase demente noi si làmure§te multe episoade necunoscute din via^a lui Sofronie, sau interpretate pina acum in mod gresil.
      Ceea ce se poate imputa de la ìnceput planului lucrarii este insuficienta expunere a attività Jii politice desfàsurate de Sofronie ca unul dintre fruntasii emigraJiei bulgare din l’ara Romineascà. Faptul cà automi circumscrie oarecum preocupàrile sale printr-un subtitlu — viaja §i opera — nu justificà aceastà lacunà, deoarece in prefajà, acelasi precizeazà textual: « Am scris aceastà carte din dorinja de a sublima mai compiei si mai veridic viata si activitatea lui Sofronie, care, dintr-un simplu preot din oràselul sàu natal, a reusit sà devinà cel mai remarcabil iluminist bulgar, càrturar, om politic si luptàtor pentru libertate din a dona jumàtate a sec. al XV111-lea si inceputul secolului al XIX-lea. (sublinierile mele C. V.) De altfel, asa cum era si fìresc, in cele douà subcapitole citate ale cap. II, Kiselkov se ocupà toemai de activitatea politica a lui Sofronie, fàrà insà a reusi sa o prezinte « mai complet » asa cum se afirma in prefajà. O utilizare mai atentà a lucràrii citate a istoricului Konobeev, cit mai ales folosirea unor culegeri de documente din arhivele sovietice, publícate ìn ultima vreme, ar fi adus desigur completàrile necesare. S-ar fi putut face de pildà insemnate precizàri in ceea ce prívente rolul pe care 1-a jucat Sofronie in procesul insusi al emigràrii din timpul ràzboiului ruso-turc din anii 1806 — 1812. Nici relajiile sale cu generalii rusi care au comandat armata de la Dunàre din timpul aceluia§i ràzboi nu sint prezentate « mai complet §i mai veridic ». Amintim cà intr-o scurtà dar foarte importantà comunicare publicatà in revista « McTOpHHecKH nperjiefl » (Nr. 5/1961, p. 75 — 58) Kiselkov a ìncercat sà rezolve o problema foarte mult discutatà in istoriografìa bulgarà. Este vorba de apelul càtre bulgari pe care 1-a alcàtuit Sofronie in 1810 la indemnul generalului Kamenski, in legàturà cu Campania ultimului in Bulgaria. Kiselkov considerà, pe baza unor documente noi, cà in Bulgaria, ca episcop de Vraja, Sofronie a purtat numele de Serafim, fapt care explicà de ce apelul sàu din 1810 cuprinde la inceput acest nume — sub care era cunoscut in Bulgaria — §i nu pe cel de Sofronie, care reprezintà pseudonimul sàu literar cu care si-a semnat lucràrile atit in Bulgaria, cit si la Bueuresti. Acela^i apel, a§a cum a dovedit-o istoricul sovietic Konobeev, (singurul care a avut ìn minà exemplarul unic gàsit ìn arhivele de la Moscova), nu se ìncheie insà cu semnàtura « Sofronie, arhiereu bulgar » asa cum au crezut istoricii burghezi bulgari §i cum continuà a crede §i Kiselkov. (Republicìnd apelul la p. 77—79 din lucrarea sa, automi adaugà ìn mod gresit aceastà semnàtura).	. ,
      Autorul vorbeste apoi de acel « comitet bulgar » de la Bueuresti pe care, la aceeasi pagina (74), il numeste « organizaJia revolujionarà de la Bueuresti », sau de rolul lui At. Nekovici care ìn primàvara anului 1807 se reintoarce aci « ca sà organizeze pe bulgarii (emigranji) pentru o ràscoalà ». Kiselkov considerà emigrajia bulgarà de la Bueuresti ca un tot omogen, farà sà observe diferenjierea de clasà din sinul emigra Jiei bulgare din Tara Romineascà. Or este ciar cà in rindurile acestei emigrajii a existat o netà diferenjiere. Sofronie si Nekovici sint reprezentanji ai pàturii burgheze din emigrajie §i interesele acesteia le apàrà. Aceasta se vede cel mai dar din acea « cerere a tuturor bulgarilor de aci » (Tara Romineascà) semnatà de Sofronie in mai 181 i ^publicatà parjial de Konobeev si integrai de autorul acestei recenzii ìn « Romanoslavica », Vili, 1963, p. 50). Dupà aprecierea aceluiasi istorie sovietic, respectiva cerere reprezintà «primul program al burgheziei bulgare ». Sofronie si Nekovici n-au jucat niciun rol in formarea « oastei bulgare» din 1810 — 1811, care reprezintà acjiunea revolujionarà a maselor de Jàrani si oràseni sàraci emigraji la noi in timpul acestui ràzboi. Acestea sint imele din cele mai importante precizàri pe care autorul ar fi trebuit sà le facà atunci cìnd apreciazà activitatea pòliticà a lui Sofronie sau Nekovici.
       Capitolul al IV-lea, cel mai ìntins al voluinului, se referà la lucràrile lui Sofronie alcàtuite in Bulgaria ?i in Jara Romineascà. Prezentarea lor este stiinjifìcà, iar analiza compietà si
534