în fine, printre referirile recente trebuie amintit studiul lingvistului sovietic B. Kobîlianski, care s-a ocupat si mai de mult de acest cîntec, privindu-1 ca un monument al limbii ucrainene de apus1. în ultima sa lucrare JJiaAeKm i Aime-pamypna Moea, Kiev, 1960, p. 224, B. Kobîlianski amintefte de cîntecul despre Çtefan Voievod ca despre o opera care a fixât fi râspîndit motivul Dunârii, atît de frecvent în folclorul ucrainean de apus.
    Astfel, eforturile concentrate a numerosi lingvifti fi folcloristi au adus lumina în problema acestui cîntec. Pe baza unui vast material lingvistic fi folclori« s-a fixât regiunea probabilâ de apari^ie fi înregistrare a cîntecului, caracteristicile limbii în care a fost créât, con^inutul probabil fi locul sàu în dezvoltarea folclorului slav în genere fi al celui ucrainean în special. Compa-rînd remarcile fugitive aie lui Hasdeu, vechi de aproape un secol, eu stadiul actual al problemei, nu putem decît sa admirâm subtilitatea fi perspicaci-tatea dovedite de savantul romîn în solu^ionarea ei.
    0 pozitie deosebitâ sus^inutâ nu de mult într-un studiu amplu, ocupâ A. Balotâ2. Pentru A. Balotâ, cîntecul despre Çtefan Vodâ prezintâ « solida-ritâ^i lingvistice fi anecdotice cu capitolul artei poetico a slavilor de sud », ceea ce « leagâ apari^ia fi circulatia acestui cîntec de activitatea guslarilor sîrbi în exil» (p. 210). Cîntecul lui Çtefan Yodâ «nu poate fi despâr^it de circulatia poeziei în limba sud-slavâ în T'arile Romîne» fi «sub haina lingvisticâ ucraineanâ a cîntecului se disimuleazâ istoricefte una din formele originale aie poeziei slavo-romîne a Dunârii, singura ce ni s-a pâstrat (defi dintr-o alta limbâ) sub aspectele sale originale» (p. 230). Dupâ pârerea lui A. Balotâ, « nimic nu ne permite sa afirmâm câ acest cîntec, auzit la Venezia fi, dupâ o altâ versiune, printre croati, ar fi circulât vreodatâ în Ucraina » (p. 230). Anecdota sa ar constitui-o cucerirea Chiliei de câtre Çtefan cel Mare în 1465 fi ea s-ar încadra în poetica sud-slavâ a Dunârii.
    Este Ufor de rejinut din cele citate mai sus, câ tezele lui A. Balotâ eu privire la cîntecul lui Çtefan Vodâ, reeditînd pârerea lui Hasdeu, Potebnea fi Franko (din prima lucrare) în p rivinta identificârii lui Benatky cu Venezia italiana fi teoretizînd ceea ce Franko da ca o simplâ ipotezâ — vehicularea cîntecului de câtre guslarii sud-slavi — contrazic ceea ce studiile ulterioare celor scrise de Hasdeu fi Potebnea au reufit sâ aducâ în problema discutatâ3. Inacceptabilâ ni se pare mai aies afirma^ia câ acest cîntec n-ar fi circulât niciodatâ în Ucraina fi n-ar apartine, deci, folclorului ucrainean.
    Neputînd accepta ipoteza lui A. Balotâ, nu înseamnâ câ socotim discutia despre aceastâ opera inactualâ pentru noi. Din contrâ, credem câ aceastâ baladâ ar trebui popularizatâ fi studiata la noi, însâ nu ca un monument al
    1V.	Kobîlianski, ryyyAbCKUÙ eoeip i üoeo eìinouiemm do loeopy HoKymmn, în « yKpaïHCbKHH .aia^eKTOJicri'iHHft 36ipHHK », Kiev, 1928, kh. I, p. 13 — 14.
2	La littérature slavo-roumaine a l'époque d'Etienne le Grand, în << Romanoslavica »,
1,	1958, p. 210-236.
     3	De altfel, autorul nu citeazâ în studiul sâu decît editia lui Hradil çi Jirecek, articolili lui Hasdeu çi lucrarea lui Potebnea din 1877 (p. 210, 230).
109