de P. Olteanu sìnt binecunoscute Riisiei kieviene fi moscovite. Autorul nu indica nici o trâsàturâ specifica din regiunea transcarpatica.
     P. P. Panaitescu, ìn recenzia sa la articolili lui J. Striedter presupune de asemenea ca autorul povestirii slave despre Dracula a avut cunostinta de legen-dele germane din secolul al XV-lea fi câ între aceste monumente ar exista o oarecare legatura. Din pacate, cercetatorul nu dezvolta si nu argumenteazà ìndeajuns aceastâ idee. Considera oare P. P. Panaitescu coincidenza între o serie întreagâ de episoade a celor doua tipuri de legende despre Dracula ca o màrturie a unei oarecare dependen^e a povestirii slave de povestirea germana, a faptului ca aceste episoade au trecut ìn povestirea slava din izvor german? Am explicat deja, mai sus, de ce nici unul din tipurile legendelor despre Dracula nu poate fi socotit izvorul altor tipuri. De notât cà, in expunerea lui P. P. Panaitescu, o astfel de presupunere ar fi contrazis argumentarea lui anterioarà: dacà autorul povestirii era romìn si locuitor al regatului ungar, atunci de ce a trebuit, pentru descrierea istoriei tarii sale, sa se adreseze unor monumente scrise stràine? lar dacà am presupune cà autorul povestirii slave nu a ìmprumutat faptele din povestirea germanà, ci doar a cunoscut aceastà povestire fi i-a dat un ràs-puns, atunci ìmpotriva acestei presupuneri vorbefte ìmprejurarea cà in 1481— 1486 (cìnd a fost scrisà povestirea rusà) povestirea germanà nu era nicidecum larg cunoscutà. Manuscrisul povestirii germane despre Dracula ne-a parvenit doar in douà copii, din care una dateazà din secolul al XVI-lea, fi nu existà nici
o	màrturie despre ràspìndirea largà a acestei povestiri in manuscrise. lar bro-çurile tipàrite, dupà cum am observât, au început sà fie ràspîndite, probabil, numai pe la sfîrfitul deceniului al 9-lea al secolului al XV-lea.
    Pârerea lui Ion Bogdan despre povestirea slavâ ca monument scris de un câlâtor rus pe baza povestirilor orale auzite în Ungaria fi Moldova ni se pare invulnerabilâ. La fel ni se pare fi presupunerea în legâturâ eu autorul acestei povestiri, enuntatâ de acelafi învâtat. Povestirea rusa a fost scrisâ dupa 1481 — deoarece autorul ei ftie de înscâunarea lui Vlad Câlugârul în acest an — pînâ în februarie 1486, cînd, dupa cuvintele copistului versiunii « Kirillo-Belozersk », Efrosin, el a transcris pentru prima datâ aceastâ povestire (în versiunea din 1490, ajunsâ pînâ la noi, povestirea a fost transcrisâ a doua oarâ).
     Chiar în aceastâ perioadâ (1482—1484), în Ungaria fi Moldova se afla trimisul rus Kuri^în fi însotitorii sài. Feodor Kuri^în era om cult fi liber eugetâtor, autorul scrierii ftiintifico-filosofice « JlaoflHKHHCKoe nocjiaHHe ». Ideea câ Kuritîn ar fi autorul presupus al povestirii despre Dracula a fost exprimatâ încà de A. H. Vostokov. Acestei pâreri i s-a alàturat fi I. Bogdan 1. Presupunerea lui
(Limba povestirilor . . ., p. 310). Vezi totusi fórmele analoage din « E^peMOBCKaa Kopiu-4an » — « ÖJiyflHMK h riep.TK>öo.aenub. . . MyneHHe xc/teT » (Upe<ítie-C.<iafí>incKa>i Kop.wan XIV mumy.we de3 moAKoeamü, Ed. lui V. V. Bene^evici, Sankt-Petersburg, 1906, p. 551).
     ln monumentele rusesti se intilnesc permanent adjective nominale prescurtate (« BOJioCKbi », « pa3yMeH », « yropCKbl »— Limba povestirilor .. ., p. 327), pe care P. Olteanu le socote^te imprumutate din « timba populará carpaticä » (vezi de ex., Tloeecmb epeMemibix Aem, partea I, p. 56: « [Iepyna jipeiiany, a rnaisy ero cpeopeHy, a yc 3JiaT». Adaosul lui Ivan Ciorníi la «Elinski letopise{»: N. A. Kazakova §i I. S. Luria, AHmii-(fieodaAbHhie epemuuecKue deuMceHu.i na Pycu XIV — nan. XVI s., Moscova - Leningrad, 1955, p. 280, « Wo HpiaHbi »).
     1	A. H. Vostokov, Onucanue CAamiHCKUx u pyccKux pyKonuceü PyMnmteacKoao MyieyMa, Sankt-Petersburg, 1842, p. 502—503; I. Bogdan, op. cit., p. 119 — 120.
15