bogomilice.ijìi aceastà atitudine putea sa difere, asa cuni diferea fi in cadrul bisericii crestine. D. Anghelov a aràtat cà trebuie sá facem o distinctie intre asa-zisii « alesi » fi ìntre marea masà a credineiofilor simpli l. Metoda « expertizei dogmatice », utilizata indeobfte in respingerea originii si funetiunii bogomilice a apocrifelor, nu tine seama tocmai de acest fapt important.
    Bogomilismul a fost o revolute care s-a intins in Bulgaria pe mai multe veacuri, trecìnd de la o faza acuta la o indelungà rezisten^à pasivà. De aceea raporturile pozitive ori negative ale unor apocrife bulgare cu doctrina bogo-milicà dintr-un anumit moment al existenjei sale istorice, fie din faza notata de Cozma, fie din aceea consemnatà de Eftimie Zigabenul, pot sa nu reprezinte in realitate nimic. In orice caz, asemenea raporturi nu pot determina mecanic, prin simpla lor constatare pozitivà ori negativa, apartenen^a unei opere literare scrise sau orale, la cultura bogomilicà ce a avut o evolutie multisecularà, trecind de la faza sustinerii rigide a unei doctrine la aceea complexa a reprezentàrii aspira^iilor fi realitàtilor unor mase populare chiar in afara comunitàtilor bogomilice. Másele populare romìnefti s-au considerai totdeauna ortodoxe fi n-au avut niciodatà eonftiinta faptului — constatai totufi de noi astàzi prin studiul culturii populare — cà multe din conceptiile fi atitudinile lor religioase isi trag originea din eresul bogomilic.
    Fondul literar necesar bogomilismului pentru inloeuirea càrtilor fi practi-cilor ortodoxe feudale care fuseserà epurate a fost realizat acceptindu-se fi adaptìndu-se opere mai vechi, de cele mai multe ori neslave, dintre apocrifele epocii, adicà dintre scrierile cu caracter religios nerecunoscute de biserica oficialà fi chiar condanniate de aceasta. Deci origina genealogicà poate fi càutatà de multe ori in afara doctrinei bogomilice fi in afara creatiei slave, dar conservarea fi transmiterea lor a fost un fapt cultural neindoelnic bogomilic. Intr-adevàr, dacà acele apocrife ar fi fost lipsite de sprijinul comunitàtilor bogomilice, eie ar fi dispàrut, afa cuín a pierit de pildà ìntreaga culturà bogomilicà a Bosniei si a Proventei de indatà ce au fost lipsite de sprijinul social al comunitàtilor populare pauliciene. Supravietuirea, ca fi rolul dobindit fi indeplinit de apocrife in Bulgaria si acolo unde au pàtruns influentele fi fórmele culturii populare bulgare, oricare ar fi fost origínele lor genealogice, a rezultat din bogomilism ca dintr-o fortà socialà ce le-a dat rezistentà si eirculatie. Ca atare, aceste apocrife apartin culturii bogomilice. De aceea stràdaniile invàtatilor care au iucercat sà accentueze originile nebulgare ale unor asemenea apocrife in cultura rominà, folosind argumentul genealogie si punind pe primul pian originalele bizantine, au cel rnult meritul de a fi semnalat izvoarele lor in cultura sud-slavà. Dar faptul fusese de mult fàcut de Hasdeu, care vàzuse problema intr-o luminà mai justà 2.
    De fapt, ceea ce a dat bogomilismul maselor populare a fost o organizare, o conftiintà de sine, constiinta antagonismului lor cu pàtura conducàtoare, si independenta fatà de presiunea ideologici feudale exercitatà prin bisericà. Zdruncinind autoritatea clerului, educind másele in ideea cá ordinea feudalá este o creatie a satanei fi justificind ideologie dorinta de a o combate activ, bogomilismul a creat premisele unei culturi populare bine inchegate, capabilà sà-fi exercite influenta pina departe, prin forme specifice de manifestare fi prin produse
      1	Op. cit., p. 63.
     2	Vezi partea a Il-a a studiului de fa|a.
27