(atest.at, cam prin secolul X) *, consideràm cà termenul vechi sud-slav (impru-mutat din lb. greacà) trebuia sa fie * gpsarb.
    Incepind de la jumàtatea sec. al XVI-lea izvoarele mentioneazà tot mai frecvent trupe de mercenari 2, care de obicei nu se recrutau dintre localnici, ci dintre stràini de diferite na^ionalitati 3 In cronicile romine mereenarii ace^tia erau numiti le/ecii, iar cei polonezi joirniri. « Prin joimiri nu se in^elegea in Moldova, cum s-a crezut, orice fel de mercenari stràini, ci soldati poloni, care in limba lor se chemau zolnierze » 4.
     Joimir (var. jolnìr, jomir — DDRF) ‘soldat., lefegiu’ < poi. iolnierz, zoj-mierz, zojmirz, (cf. ceh. zoldnér, sic. zoldnier), toate provenind din germ. Sòldncr (cf. Bruckner, DLRM, DA, Tiktin, Luk. 505).
     Ex. « Multa bunàtate dintr-insa au luatu ji multi joimiri au scos » (Ur. 57). « i?i indatà veni din Jara Leseascà 800 de jolniri càlàri si 400 pedest.rasi » (R. Pop. 142).
    Jold ‘1. muncà farà piata, corvoadà. 2. leafà, soldà’ <pol. zold (ceh. zoldj ‘piata mercenarilor, serviciul militar’ (< germ. Sold, fr. solde; cf. Tiktin, DA, Cihac, Briiske). Acest cuvint este folosit mai mult in documente 5 :
    «Sa aveti a-i l&sa in pace... de cara, de jold, de podvoadà si de cai de olac » (Doc. 1676, pubi. T. Codrescu, Iasi 1852). « Boierii si curtenii càpàtau soldà de la domn, ei mergeau cum se zicea atunci, in leafà, ,,na jold” (Bogdan, Org. 407).
    Pentru denumirea lefegiilor se mai intrebuinta pe la inceputul secolului al XVI-Iea si cuvintul joldunari (HiOrtASnapH), cunoscut si dint.r-o scrisoare a lui Petru Rare$ càtre brajoveni din 14 ian. 15306. Cuvintul provine din germ. Sòldner prin filierà polonà (poi. zoldnierz) sau format direct din jold.
    Dragun (var. dragati) ‘cavalerist care luptà calare si pedestru’ < poi. dragon (var. dragan, dragun) ‘idem’ (cf. rus. dpaeyn < poi. ; Preobr. I, 193), ceh dragoun, sic. dragun; cf. DLRM, DA, Tiktin, Cihac, Scriban, Luk. 507). La rindul sàu, cuvintul polonez a fost imprumutat. din gr. drakdn (lat. draco) *balaur’ (dupà stema cavaleristilor din draconarii; cf. Briickner, SW). Acest cuvint apare la Neculce, de exemplu:
    «Merge cite 5 linduri de draguni » (Nec. 239). « Venit-au si Cropot braga-diriu numai cu un steagù de draguni la Iesi » (Nec. 220).
     Ìn scrierile lui M. Costin este folosit numai substantivul colectiv dragania (in vreme ce la Neculce pentru aceeasi no^iune intilnim cuvintul dràganimea). De ex.: « Amu nu le^ii, ce draganiia nemtascà era in frunte » (M. C. 188). «Apoi au inceput a slobodzi dràganimea flintele» (Nec. 232).
    Cuvintul dràgan a pàtruns si s-a mentinut multà vreme in limba rominà. Astàzi se mai intìlneste in nume proprii sau in literaturà istoricà 7.
      1	R. R o s e 11 i, A propos des « hinsari », Bulletin de la Section Historique de l’Aca-démie Roumaine, 1939, vol. XXI.
     2	I. Bogdan, op.cit., p. 402.
     3	«Cei mai mul^i dintre mercenari erau: germani, unguri, cazaci, italieni, sìrbi, bulgari fi albanezi ». Istoria Rominiei, vol. II, p. 872.
     4	I. Bogdan, op.cit., p. 375.
      6 I. Bogdan, Citeva observatiuni asupra indatoririlor militare ale cnejilor si boierilor moldoveni in sec. XIV si XV, Bue., 1907, Analele Acad. Rom., Seria II, sec{ia istoricà, voi. XXIX, p. 622.
     6	I. Bogdan, Documentili rinzenilor din 1484 si organizarea armatei moldovene in see. AI', in Analele Acad. Romìne, seria II, vol. XXX (1907 — 1908), p. 375.
      7	« Am trecut . . . printre siraguri de slujitori — dràgani, darabani si siimeni » (Sadov. Nunta, 56).
200