Emigrala polonà a càutat sa intretinà legàturi strìnse cu Garibaldi si cu miscarea revo-lufionai-a din Italia, fapt lustrai de alte trei documente (p. 238—244).
     Manifestul din 19 aprilie 1864 al Centrului revolujionar polon din Londra, unul dintre cele mai importante documente (p. 244—246), ilustreazà pozifia democrajilor poloni de stìnga, partea cea mai avansatà a emigratici polone, care preconiza aplicarea unor reforme sociale adinci in Polonia, o data cu cucerirea independenjei nazionale.
      Aceste citeva documente constituie o contribu|ie la tratarea problemei ràscoalei polone de la care in 1963 s-a implinit un secol si despre care in U.R.S.S. s-au publicat in ultimul timp
o	serie de materiale noi.
      Apropiatà acestei epoci e scrisoarea lui I. Kraszewski, cunoscutul scriitor polon, càtre V. V. Stasov, colaborator stiin^ifìc al Bibliotecii publice din Petrograd (p. 217 — 223). AceastS scrisoare, din 1860, constituie o adevàratà pagina din istoria relajiilor culturale ruso-polone.
      J nsfìr^it, cititorul va gasi o serie de probleme de istorie sud-slavà si vest-slavà, semnalate in analiza critica a carpii « McToiHHKOBe/jeHHe hctophh cpeflHHX bckob », publicatà in 1955, de A. D. Lublinskaia.
S. IANCOVICI
    M3BECTHH MOJIJJABCKOrO &IÍJTMAJTA AKAJJEMHH HAYK CCCP, Nr.2(80)
     1961, 80 p.
     Acest numàr al Buletinului Filialei Moldovenefli a Academiei de §tiin(e a U.R.S.S (acum Academia de §tiin{e a R. S. S. Moldovene§ti) este inchinat numai problemelor de istorie, fiind pregàtit de sectorul de istorie a {àrilor de democrazie populará al Institutului de istorie din Chifinàu.
      Aspee te importante din lupta de eliberare na(innalà a popoarelor supuse jugului otoman sint prezentate de G. S. Grosul, si R. V. Danilenko, in articolul Contribufie la problema participàrii voluntarilor din Principatele Dunàrene in ràzboiul ruso-ture din 1806—1812. Autorii adaugà date noi pe baza materialelor din Arhiva istoricà-militarà Centrala de Stat a U.R.S.S. (Moscova) $i Arhiva Centrala de Stat a R.S.S. Moldovene§ti (Chi^inàu). Sint aràtate detaliile §i etapele organizàrii voluntarilor, incepind din aprilie 1806, pe teritoriul sudic al Rusiei, unde se allau multi refugiafi greci, sirbi, bulgari §i alfii.
     In 1806—1807 se organizeazà de tasa mente de voluntari in Moldova $i Jara Romineascá. Despre cei din Bucure?ti se dau date prefioase de arhivà: numàrul lor, 3.000, dintre care 2.000 au fost dezarmafi de turci, iar 1.000 s-au inchis intr-o mànàstire de lingà Bucuresti, in decem-brie 1806, rezistind pinà la sosirea o§tilor ruse, in ofensivà sub comanda lui Miloradovici *. Tot pe baza arhivei se arata primirea entuziasta fàcutà (istilor ruse in Principate si partici-parea voluntarilor la diferite ac^iuni.
     E. E. Certan aduce de asemenea o contribuye prejioasà prin aticolul Din istoria incheierii convenfiei consiliare ruso-romine din 1869, folosind documente inedite din arhiva de politica externa a Rusiei si Arhiva centrala ¡storica de Stat din Moscova. Autorul incadreazà aceste ac^iuni diplomatice in lupta pentru consolidarea Rominiei si ca o etapà pre-mergátoare a cistigárii prin ràzboiul din 1877—1878 a independenfei de Stat. E. E. Certan aduce precizàri importante: indreptarea cercurilor politice de la noi spre Rusia — in aceastá perioadà — are loc la sl'irsitul anului 1867, iar plecarea primei delegaci la Moscova are loc la 26 ianuarie 1868 (§i nu in martie 1868, cum s-a scris in ¡storiografia noastrà veche). Dupà circa douà luni de federe in Rusia, delegala se intoarce cu rezultate pozitive. Convenga e parafata la 22. XI. 1869, iar prin aceasta Rusia a adus in mod obiectiv un sprijin pe pian internacional Rominiei. Autorul semnaleazà posibilitatea unei analize pe baza presei romine din 1868 — 1869 a atitudinii diferitelor pàturi sociale din Rominia fa(à de tratativele privind convenga.
     1 Aceast5 lupta este semnalatà si in lucrarea istoricului bulgar St. Atanasov CeAcsume ahcmaim.i e Eh.uapun Kh.u Kpax Ha X VIIl 6. u Haiajiomo Ha XIX sck u Cb idaeaHemo ho óbAzapcsa le.MCKa eoùcsa [Rùscoalele t&r&ne$ti din Bulgaria de la sfìisitul sec. al XVIII $i ìnceputul sec. XIX ?i crearea armatei teritoriale bulgare], Sofìa, 1958, p. 167 — 168, precum si in studiul lui V. D. Konobeev PyccKO-òoAZapcKue omno-meHii.i 8 1806—1812 . Moscova, 1958, p. 220, dar f$r3 a se aràta numete manàstirii. Ramine o sarcinà a istorìcilor nostri identilìcarea acelei manastiri prin alte cercetSri de izvoare narative, arhive sau inscrip(ii
582