diferenjiere dialectalà. Dupà ce constatâ cà dialectología poate fi structurale 111 masura în care studiazâ: 1. sistemele lingvistice din dialecte ca structuri lingvistice, 2. structura stilisticâ çi socialà a diferenjierii în interiorul anumitor graiuri locale si 3. structura diferen|ierii lingvistice teritoriale, autorul se opreçte pe larg asupra acestui din urmà aspect. El arata cà condiçia de bazá pentru studierea structurii diferen^ierii pe un teritoriu (nej3aotc) dat o constituie cunoa-çterea izogloselor lui, în nuinàr suficient pentru a putea fi reprezentat statistic, iar pentru aceasta sînt necesare atlasele lingvistice. Aceste izoglose (grupate din diferite hàrji aie atlasu-lui într-una singurâ) pot fi reduse la un numàr limitât de însusiri, revelatoare pentru caracte-rizarea tipologicà a teritoriului lingvistic. Aceste însuçiri sînt: 1) densitatea diferen^ierii, 2) gradui de concentrare al izogloselor, 3) distribuya izogloselor dupà directe, 4) mârimea ariei diferitelor însuçiri, 5) forma izogloselor (respectiv a ariilor) çi 6) raportul reciproc dintre izoglose (respectiv arii). în continuarea articolului, P. Ivic se opreçte pe larg asupra fiecàreia dintre aceste însuçiri, analizînd mijloacele practice de stabilire çi importanza cunoaçterii lor.
      Printre articolele consacrate dialectologiei putem cita çi articolul lui J. Vukovié, O jyeocjioeeucKOM pady Ha dujaAeKmoAoiUKUM amAacuMa [Despre munca cercetàtorilor iugoslavi la alcàtuirea atlaselor dialectale, XI —XII, p. 213 — 223] prezentat ca référât la cel de al III-lea Congres al Uniunii societàjilor slaviçtilor iugoslavi de la Ljubljana (18. IX. 1961).
      O a doua grupà de articole publícate în ultímele douà numere ale revistei «MaKedoncKu jû3UK» se referá la unele problème aie limbii literare macedonene. Blagoja Korubin, în articolul rio noeoò neKOU nojaeu eo peuHUKom uà coepe Me h urne MüKedoHCKu nucameAU [în legatura cu unele fenomene în vocabularul scriitorilor macedoneni contemporain, X, p.
3	—12], atrage aterina asupra întrebuin^àrii de càtre unii scrii tori contemporain a unor calcuri sau împrumuturi, dialectisme çi formaci proprii, care adesea nu sînt în spiritul limbii macedonene çi nu sînt cerute de necesità|ile ei (vezi kooôhoc format dupà Korelacija, desi în liinbà existà cooôhoc ; cna?a eu sensul « putere », deçi macedoneanul cna?a înseamnâ «corp»; dial. uose, în locul lit. H03e etc.) Articolul 3a neKou 3Ôopoeu co npeçfiuKtom cy- eo naïuuotn ja3UK [Despre unele cuvinte eu prefixul cy- în limba noastrà, X, p. 51—56] al Radei Ugrinova-Sokolovska este consacrai analizei semantice çi dezvoltàrii istorice a unui numàr restrîns de cuvinte (verbe, substantive, adjective) care prezintà prefixul cy (<c*, cy, ci). Aceeasi autoare semneazà si articolul Jlee cmuACKU ocoôemcmu eo nauiuom eoeopen ja3UK [Douà particularitàji stilistice în limba noastrà vorbità, XI — XII, p. 105 —112], în care analizeazà valoarea stilisticâ a con-struc^ülor de tipul: moj noeeKom (substantiv articulai précédât de pronume demonstrativ) çi eu onycmucf) paôomama (unde complementul articulai paôomama, nu este reduplicat prin pronumele personal la cazul respectiv).
     O problemà lexico-semanticà trateazà V. Ilié, în articolul BpeMeHCKO-ceMaumuuKume opuenmaijuju na K0Mti03umyMume «JieTOCKa », « eceHocna », « 3hmockh », « npojieTocKa » h « ZieHeCKa », « HOKecica » [Orientàrile temporalo-semantice aie formafiilor. . ., XI — XII, p. 183 — 202,] iar V. Pianko se ocupà de rolul fonologie al cantitàjii în limba macedoneanà, în articolul Keaumumemom küo (¡íohoaoiuku (fiaKmop eo MaKedoHCKuom ja3UK, XI —XII, p. 203-212.
      Accentologia este reprezentatà în aceste volume çi prin cele douà articole aie Zuzanei Topolinska, Od noACKO-ManedoHCKiime aKifeumnu napaAeAU [Paralele accentologice polono-macedonene, X, p. 13 — 18] si 3a CAoeeHCKuom c ioôoden u nenodeuMcen aKijeHm [Despre accetul slav liber si imobil, XI — XII, p. 73 — 82]. în prima lucrare autoarea se opreste mai pe larg asupra grupurilor de cuvinte aflate sub un singur accent (aKiieHTCKH uejioCTH), ca urinare a tendinei accentului de a se stabiliza pe silaba a treia (de la sfîrsitul cuvîntului) în limba macedoneanà si pe a doua în vechea polonà (sec. XVIII) çi în unele dialecte polo-neze de azi, subliniind faptul cà fenomenul reprezintà un element de progrès, în timp ce în cea de a doua studiazâ evoluta accentului macedonean (care este légat de sfîrçitul cuvîntului) în strînsà legàturà cu cel din caçubà (légat de începutul cuvîntului).
      Important pentru limba romînà este studiul lui Z. Gol^b, renemuHKU epcKU Me¿y Kapnam-CKama u ôaAKancKama cmonapcKa mepMuno ioauja u yAoeama na c ioeencKiiom eAeMentri eo oea nodpayje [Legàturile genetice între terminologia pàstoreascà balcanicà çi carpaticà si rolul elementului slav în aceastà regiune, X, p. 19 — 50]. în lucrarea sa, autorul se sprijinà pe bogata bibliografie pe aceastà tema apàrutà pînà în prezent, un loc deosebit ocupîndu-1 cunoscuta lucrare a lui Dimitrie Crînjalà: Rumunskè vlivy v Karpatech, Praga, 1938. Dar faÇà de aceastà lucrare Gol^b este critic, aràtînd cà autorul ei, în ciuda erudirei sale evidente, nu acceptà, apriori vechea concep^ie a lui Miklosich în legàturà cu numeroasele influence valaheîn vocabularul pâstoresc çi, de aceea, « în cartea sa, flecare termen este examinât în parte, (autorul) stràduin-du-se sà înlàture sau màcar sà diminueze etimologia romîneascà sau balcanicà a cuvîntului dat. Exprimîndu-çi acordul eu pàrerea în generai acceptatà de specialisti cà pàstorii vlahi au fost cei care au ràspîndit în Carpazi atît terminologia pàstoreascà romanicà cît çi cea balcanicà,
572