ISTORIOGRAFIA ROMANA VECHE
173
cuzinesc, 1290—1690)1, fi in cealaltà compilatie, din care cel putin ultima parte este scrisà de Radu Popescu : Istonile domnilor Tàrii Romànefti (Letopisetul Bàlenilor), scris la sfirfitul sec. al XVII-lea fi ìnceputul sec. al XVIII-lea 2. Dupà aprecierea prof. P. P. Panaitescu, letopisetul slavon — azi pier-dut — ar fi fost scris de mai multi autori in cursul sec. al XVI-lea, deci ìntr-o epoca in care Moldova inflorea istoriografia domneascà, dar nu avem sufi-ciente temeiuri sa presupunem existenta acestei istoriografii in sec. al XV-lea (pentru sec. al XlV-lea fi al XV-lea datele istorice, de cele mai multe ori gre-fite, sint combinate ulterior) 3. Acelafi autor a aràtat 4 cà printre faptele referitoare la istoria Tàrii Romànefti din secolele al XlV-lea—al XV-lea, Letopisetul Cantacuzinesc cuprinde cìteva ftiri din analele bulgàrefti fi sirbefti. Astfel, ìntr-unul din manuscrise se spune : „Vlad vodà Càlugàrul au domnit ani 3. Si cind s-au pus domn au fost cursul anilor 7001 (1493). Si au murit, cum serie letopisetul slovenesc. Si dupà el au stàtut domn Radul vodà cel Mare“ 5. Aceastà ftire se regàsefte intr-adevàr in Letopisetul sirbesc : 3A- S.upé koékoAa KAdLUKH Ka/VSfiiph, a CKIHK MS PaAoifAh WCTa Ha CTOAlj“6.
    Un alt text pentru care se presupune un intermediar slavon — dat fiind numàrul apreciabil de slavonisme existente in textul romànesc tradus — este Viata patriarhului Nifon, scrisà in grecefte, in spiritul scrierilor hagiografice bizantine si slave, de càtre Gavril, protul (conducàtorul) comunitàri càlugà-refti de la Athos, intre anii 1517—15217. Aceastà scriere oficialà, compusà la porunca lui Neagoe Basarab, este in bunà màsurà o istorie a Tàrii Romànefti de la sfirfitul sec. al XV-lea fi din primele douà decenii ale sec. al XVI-lea, fapt pentru care versiunea romàneascà a fi fost introdusà apoi in Letopisetul Cantacuzinesc fi (ìntr-o formà prescurtatà) in Letopisetul Bàlenilor 8. Aceastà scriere, asemànàtoare intrucìtva cronicii lui Macarie din Moldova, compusà cu cit'iva ani mai tìrziu, fi celor ale ucenicilor sài, este un exemplu tipic de ìntrepàtrundere a celor trei istoriografii : greacà, slavonà fi romànà la ìnceputul sec. al XVI-lea.
    Existà, de asemenea, presupunerea, sustinutà de I. C. Chitimia 9, cà la sfirfitul sec. al XVI-lea, cronica oficialà a lui Mihai Viteazul a fost scrisà
1	Vezi edi^ia critica ingrijità de C. Grecescu ?i D. Simonescu, Ed. Acad., Bucurejti, 1960.
      2	Vezi editia critica, ingrijità de C. Grecescu, Ed. Acad., Bucure^ti, 1963.
*	Inceputurile istoriografiei in Tara Romàneascà, „Studii si materiale de istorie medie", V,
1962,	p. 195—224.
     4	Ibidem, p. 202—203.
      6	Istoria Tàrii Romànesti, p. 5, in aparatul critic.
      6	„Anul 7004 (1496), a murit voievodul romànesc Càlugàrul, iar fiul lui, Radul, a ràmas In scaun" (Letopiseful de la Belo Polje [Belopoljski]. iptirea apare de asemenea in Let. Cetinje, sub anul 1495, si In Let. Ostojié. Vezi Lj. Stojanovié, op. cit., p. 258).
     7	Vezi D. Russo, Viafa sfintului Nifon de Gavriil protul Sfetagorei, in Studii istorice greco-romàne, t. I, Bucuresti, 1939, p. 17—34 (la p. 25, ipoteza succesiunii textelor : grec > slavon > romàn, care trebuie completata cu versiunea greacà popularà : grec bizantin > grec popular $i slavon > romàn). Vezi ultimele edi^ii : TitSimedrea. Viafa si traini sfintului Nifon, patriarhul Constantinopolului. Introducere si text, Bucuresti, 1937 ; Viafa sfintului Nifon.
O	redac^iune greceascà inedita, editata, tradusà §i insolita cu o introducere de Vasile Grecu, Bucuresti, 1944.
     6	Cf. P. P. Panaitescu, art. cit., p. 203—206, 222.
      •	Vnele considerafii in legàturà cu originalul cronicii lui Mihai Viteazul, Rsl, VI, 1962, P- 27—39.