114
GHEORGHI DANCEV
nu este indicai, nici in alta parte a manuscrisului nu se face vreo aluzie la vreun izvor bulgàresc dupà care s-ar fi copiat. Aceastà nota, scrisà de mina lui Todor Pirdopski, ca fi confruntàrile prealabile ale unor pasaje din manu-scris cu cele corespunzàtoare din celelalte douà traduceri ne indreptàtesc sa presupunem cà nu este vorba de o copie ci de autograful celei de a treia traduceri a Alexandriei din limba romàna. Traducerea, dupà cum màrturi-sefte autorul ei, este fàcutà in Bulgaria „in satul ocrotit de Dumnezeu Pro-topopinti, adicà Pirdop“. Nu sintem informati dacà a tradus dupà un manu-scris sau dupà un text tipàrit. Comparatia cu textele romànefti tipàrite sau manuscrise pe care le-ar fi putut foiosi in 1826 dascàlul Todor Pirdopski ne-ar putea da ràspunsul in mod categorie la aceastà problema.
    In Biblioteca Nationalà din Sofia se mai gàsefte fi un alt manuscris, fragmentar, al Alexandriei1, operà a unui càrturar necunoscut Ioan Raikovici Kifalov din Teteven. Textul de pe coperta interioarà indicà in mod categorie cà aceasta este o traducere din limba romànà, fàcutà in Romania dupà a treia editie a Alexandriei. Iatà cum ifi intituleazà traducerea sa Ivan Kifalov :
                                                                         T
     «ICTopi<ft Ha Hrti3aHAps eira tpétìh ìiat'k THimpéno uà KAauiKH, a w KAaujKH Ha crtasÉHOBOArapcia Hawk m3kiktv ch pSKO-nptKiAiKO métkìptTh	ott» IoaHHa
PdHKOKHna KHijsaACK’K, poA«A\'K TiTtBHHna.» (Istoria lui Alexandru, acum a treia oarà tipàrità in romànà, iar din romànà in limba noastrà slavo-buigarà, cu mina este tradusà a patra oarà de Ivan Raikovici Kifalov de fel din Teteven).
     Pe cele 8 foi pàstrate din acest manuscris nu este indicai anul traducerii. Lipsesc de asemenea date referitoare la locul unde s-a fàcut traducerea — in Bulgaria sau in Romania. Cu sigurantà se poate spune numai cà Ioan Kifalov a tradus dupà aparitia celei de a treia editii a Alexandriei, dar nici istoricii literari romàni nu cunosc pina in prezent un exemplar in care sà se fi pàstrat foaia de titlu din care se reiasà cà a fost „a treia oarà tipàrità“2. Ìn consecintà, aceastà a treia editie nu este databilà deocamdatà. Tot ce se poate spune este cà a apàrut dupà 1824, cìnd s-a tipàrit editia a Il-a.
    Numele traducàtorului, Ioan Raikovici Kifalov, din oraful Teteven, este aproape necunoscut ftiintei. Nu s-au pàstrat opere literare originale sau traduceri semnate de el. Provine dintr-o familie de intelectuali progresifti. Bunicul lui, loto Kifalov, a fost ìnvàtàtor — ii invàta pe copiii din Teteven in casa lui proprie din oraf3. §i tatàl sau, Raiko Kifalov a fost preot fi ìnvà-
      1	B. f o n e v, op. cit., vol. II, p. 486, nr. 797.
    2	Pentru aceastà problemà vezi loan Bianu si Dan Simonescu, Bibliografia româneascâ veche, vol. Ili, fase. Ill—VIII, Bucureçti, 1936, p. 435—436. La Biblioteca Academiei Romàne exista un exemplar, fàrà foaie de titlu, eu text altfel tipàrit decit in édifia a Il-a. Acest exemplar descris in volumul IV al B.R. V. pag. 315 çi considérât de prof. Dan Simonescu anterior edipei din 1924 este socotit de Mircea Tomescu a fi toemai édifia a Ill-a. Vezi Càrtile populare în literalura româneascâ, édifié îngrijitâ $i studiu introductiv de Ion C. Chi^imia si Dan Simonescu, vol. II, Bucuresti, 1963, pag. 222, Nota 1. Poate cà toemai confruntarea textului eu versiunea bulgarà ar putea stabili dacà e într-adevàr édifia a Ill-a.
      3	D. D. S t o i c e v, Temeeeit, muhr.îo u dnec, Sofia, 1924, p. 54