320
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
de la Dunàre. S-au ob^inut rezulatate interesante în cercetàrile arheologice efectúate la pesterà din Zlot, la necropola slava din portul Prahovo, la cetatea antica din „Karatas," descrise de Lj. Vukovié $i I. Jankovié (nr. 4—5,6/1964 ; 6/1965). N. Zurkic face o expunere de sintezà despre Porfile de Fier. Trecutul, prezentul pi viilorul, cu istoricul încercàrilor de amenajare ìntreprinse in diferite timpuri çi cu date statistice privind navigala pe Dunàre a diferitelor {ari riverane (nr. 1/1964).
      Un Ínteres deosebit prezintà articolele despre monumentele istorice din regiune. Biserica din Donja Kamenica, descrisà de dr. R. Ljubinkovié (nr. 1/1964), prin arhitectura çi pictura ei din sec. XIV—XV „se deosebeçte de toate bisericile cunoscute pìnà acum, nu numai de cele sìr-beçti çi bulgâreçti, ci ?i de toate cele din Balcani în general" (p. 74). Cu freçcele ei „neobiçnuite în toate privinole ", prin înfâé?area unor scene din viaÇa de toate zilele, aceastâ bisericà ràmîne „în continuare o enigma neînteleasâ, inexplicabilà, a creaZiei balcanice medievale" (p. 76).
      Mânâstirea Krepilevac, studiata de R. N i k o 1 i c (1/1965), este una din ctitoriile atribuite de tradire domnului muntean Radu cel Mare. Autorul desigur nu greçeçte cînd presupune câ ctitorul Gheorghe înfâtiçat cu familia în splendida frescà a acestei biserici, este una çi aceeaçi persoanâ cù pîrcàlabul Gheorghe, pomenit alâturi de Radu cel Mare în inscripta bisericii Lâpusna din aceeaçi regiune, despre care se çtie cà amintitul voievod muntean a zidit-o în 1501. Constatînd câ pictura bisericii se deosebeçte de cea din Principatele Romàne çi cà se leagâ de traditile artistice mai vechi din Serbia, autorul subliniazâ cà totusi „mânâstirea Krepicevac abia de acum înainte îçi açteaptà istoria" (p. 77), subìn^elegìnd aici $i eventuala contribuée a istoriografiei romàne.
     Pentru istoria mai nouà este reprezentativ articolul lui P. Milosavljevié: Lupta poporului din râsâritul Serbiei, în vremea primei râscoale sîrbe, oglinditâ în planurile comanda-mentului rus din vremea râzboiului ruso-turc din 1806—1812 (4—5/1964). Este vorba de eveni-mente simultané cu cele din Oltenia çi legate de acestea. Pe lîngâ faptele cunoscute în legàturâ eu prezenfa trupelor ruseçti în Oltenia çi eu trecerea lui Isaiev în Serbia, autorul mencioneazà fapte necunoscute, constatate din actele arhivelor sovietice. Astfel, aflàm cà în 1808 se gàseau la Gogoçi vreo 600 de combatan^ din oastea râsculatilor sîrbi, adusi din sudul Dunàrii. în 1809, cînd ruçii nu ob$in rezultate pe frontul de la Dunâre, Bagration elaboreazâ planul unei ac^ium din râsâritul Serbiei împotriva Vidinului, eu ajutorul râsculatilor sîrbi. Aceastâ tacticà este aplicatà apoi de Kutuzov çi colaborarea ruso-sîrbâ dà rezultate excelente.
      Unele fapte de istorie comune sîrbo-româno-ruse sînt oglindite în articolul despre Miljko Petrovii, semnat de S. Jankovié (nr. 3/1965). Este vorba de fratele lui Hajduk-Veljko, care stâ în Jara Româneascâ în 1817—1819 çi revine aici ca voluntar în râzboiul din 1828—-1829, càzînd vitejeçte într-o luptà de la Turtucaia.
      Re^inem ca interesant articolul cu caracter istorie çi demografie, semnat de dr. V i d o s a v e i Nikolié despre Asezârile pi populafia insulei Porel pi a vâii rîului Poreâ în prima jumâtate a secolului a XIX-lea (nr. 3 çi 4—5/1965).
      Problemele de istorie contemporanâ a regiunii sînt tratate în numeroase materiale privind miçcarea socialistâ, lupta muncitorimii în trecut çi mai eu seamâ lupta partizanilor de aici împotriva ocupanfilor germano-fasciçti în cursul celui de al doilea râzboi mondial. Nu lipsesc aici men$iuni documentare despre colaborarea partizanilor cu fórjele armate romane. ReÇinem în aceastâ privinfà informala cuprinsà într-un document al miçcàrii de partizani din 12 sept. 1944 : „Am luat legatura cu armata românà de dincolo de Dunâre... Românii ne oferâ ajutor în arme $i materiale, chiar sînt gata sà treaeà în partea aceasta unele unitàri ale lor. Noi i-am solicitât sâ finà legàtura cu noi çi sà sprijine eu artileria lor actiunile noastre pe malul Dunàrii". (6/1964, p. 56)
     Mentionàm importanta descoperire a lui SvetislavPrvanovié, dupà care cunoscutul socialist sîrb Svetozar Markovic s-a nàscut la Zajelar (4—5/1966). Datorità acestei constatàri, care nu mai poate comporta nici o obiecfiune, se încheie definitiv o veche disputà asupra locului de naçtere a lui Svetozar Markovié, pînà în ultimul timp acceptîndu-se ca atare oraçul Jagodina.
      Din materialele privind folclorul si etnografia, retinem îndeosebi pe acelea care oglindesc Jnteresul lui Vuk KaradHc fafâ de siluafia etnica, etnografica si cultural-istoricâ a Serbiei de râsârit ■(nr. 4—5,6/1964). Vuk a fost cîtva timp vameç în partea locului çi a cunoscut bine regiunea. în scrierile sale Vuk se referâ, printre áltele, si la românii localnici. De altfel, în paginile revistei În general se gâsesc refermée la românii din partea locului, mai aies cînd e vorba de microtoponimie, sau de diferite obiceiuri.
      La fel se publicà în paginile revistei culegeri vechi de poezii populare pâstrate în manuscris. în articolul despre Muzica populará din Krajina (6/1964), Mi kan O brado vie descrie instrumen-