168
G. MIHAILA
apare genealogia Nemanicilor. Dintre genealogiile cunoscute pìnà acum1, in {ara noastrà a ajuns intimplàtor, in 1882, asa cum am mentionat, numai afa numitul Tronoski rodoslov, scris la 17912 fi copiat dupà numai cinci ani de diacul Nicolae Gligorevic din satul Belotié, la 7 martie 1796 : PoAoì/\ok[ì]ì cépeckoì hah HrtìpH'iÉCKOÉ (Rodoslovie sirbeascà sau iliricà, Mss. slav al B.A.R., nr. 77, 75 fi.)3. Textul cuprinde istoria Serbiei pina la 1521, cu date genealogice.
    III.	Letopisetele sirbesti. Ìntr-o serie de sbornice slavo-romàne, in care am gàsit Povestirea pe scurt bizantina, se aflà fi copii ale letopisefelor subenti, legate de aceasta :
    1.	a) Manuscrisul nr. 116 din biblioteca fostei Academii Teologice din Kiev4 (f. 422—438). Dupà precizàrile aduse de Lj. Stojanovic5, acest text face parte din „mladji letopisi", fi anume din grupa I (Sofijski prvi, Kijevski, Studenicki, Sarandoporski, Cetinjski cel nou, aflat in acelafi manuscris cu cel vechi), care ìncepe cu moartea lui Stefan Dusan (1355). Dacà, pìnà la anul 1484, patru texte se aseamànà, dupà aceastà datà eie diferà : Kij. si Stud. se opresc la 1490, Sar. merge pìnà la 1510, Cet. pìnà la 1572, in timp ce origi-nalul dupà care s-a copiat Sof. mergea pìnà la 1458 (copistul a adàugat trei ftiri izolate pìnà la 1567).
    b)	Manuscrisul 0, XVII, nr. 13 al Biblioteca Publice din Leningrad (ff. 208—224). I. Bogdan a aràtat cà in acest manuscris deosebirile Letopi-sefului sirbesc fata de manuscrisul de la Kiev „sunt foarte neìnsemnate", el cuprinzind evenimentele dintre anii 1355—1490 ®. Afadar, fi acesta trebuie adàugat la „mladji letopisi", grupa I.
    2.	a) Cronica sirbo-moldoveneascà (mss. slav nr. 636 al B.A.R., f. 224a—-225b). Dacàfacem abstractie de pasajele introduse de copistul moldoveandin istoria tàrii sale (asupra càrora ne vom opri mai jos), constatàm cà acesta ìncepe de la anul 1359, suprimìnd ftirea despre moartea lui Stefan Dusan (1355), fi merge propriu-zis pìnà la 1481 : se observà ìnsà cà suprimàrile sint destul de mari, copistul retinìnd mai ales ftirile privind pe turci.
    b)	Al doilea manuscris al Cronicii sirbo-moldovenesti (Col. Jacimirskij, nr. 51, f. 213—215) are acelasi continui, prezentìnd in plus o frazà de ìncheiere.
    S-ar putea spune deci cà, din punct de vedere al originalului sirbesc, fi aceste douà variante ale Cronicii sirbo-moldovenesti intrà in acelafi grup cu primele douà letopisete citate mai sus.
    1Lj. Stojanovic, op. cit., p. VIII—XXXIII, texte p. 1—59.
 1	Pavle Popovié, Pregled srpske knjizevnosti, ed. IV, Belgrad, 1921, p. 52. 1
     3	însemnarea copistului la f. 74a. Pe foaia liminarä, nenumerotatä, dedica^ia istoricului sîrb C. Mijatovié câtre Panaiot Bal? (1817—1889) : „Letopis de Tronoscha (Tronoschki letopis) à Monsieur P. de Balscha, descendent d’une famille glorieuse, avec les amitiés les plus sincères. Ch. Mijatovich. Belgrade 7 mars 1882". Acesta 1-a dàruit în acelaçi an Academiei Române. Vezi Jacimirskij, op. cit., p. 211—212 ; P a n a i t e s c u, op. cit., p. 100—101 (gresit scris : Tronscki).
    4	I. Bogdan, Ein Beitrag..., p. 488—490 ; textul, p. 520—525.
4	Op. cit., p. XL—XLIV, textul la p. 205—257 (în comparatie eu al celorlalte manuscrise).
      6	Letopiseful lui Azarie, p. 7 ; cf. variantele sub text, p. 73—77.