36
MIHAI NOVICOV
catre o fentee, Scrisoarea catre mama a. chemàrile nostalgice devin din ce in ce mai insistente. Poetul reia din nou $i din nou vechile meditatii, pentru a conchide totu^i, in minunatul ciclu Lfeembi, cà n-are de ce sa dispere din cauza pierderii vechilor surse de inspiratie,
                    ÜBeTbi moh! He bchkhh Mor y3HaTb, hto cepnueM a nponpor,
                      He BCHKMÌÌ 3TOT XOJIOfl B HeM Mor pacTonHTb cbohm orHeM.
                      He bchkmìì, flJianH kto npocTep, nofiMaTb cyMeeT aojiio 3Jiyro.
                   KaK 6a6oHKa— a Ha KOCTep Jlesy h orneHHOCTb uenyro1.
Poetul declarà cà nu-i plac fiorile tàiate, culese de pe tufe si copaci, ci
                       SI TOJlbKO TOT J1K)6J1K) UBeTOK,
                    KOTOpblñ BpOC KOpHaMH B 3eMJUO 2.
ca sa realizeze apoi o superba paralela intre fiori §i oameni, demni de a fi cìntaci dovedindu-se a fi numai eroii revolutionarì, a càror activitate e legata prin mii de ràdàcini de solul tàrii, de nàzuintele seculare ale poporului. Totu^i, nici sentimentul acestei noi identitàti nu se dovede§te a fi statornic. in Viscolul poetul reia dialogul, pentru a constata cu durere cà contradictia pe care el s-a stràduit s-o invingà nu este intre el si realitatea socialista, ci intre cele douà firi ale propriei sale individualitàti. in acompaniamentul stihiei invirtejite vechile indoieli ràzbesc la suprafata constiintei cu o fortà nebànuità :
                        npaflHTe, flHH, CBOK5 Sbuiyio npa)Ky,
                     >Khboü ayuiH He nepecTpoHTb BBeK.
                    HeT!
                      HHKoraa c co6oii a He nojiaxcy,
                      Ce6e, jiK)6HMOMy,
                         M>3KOft a Me/IOBCK 3.
Fantomele trecutului il impresoarà, fiecare amintire, parca defoimatàhalu-cinant, il avertizeazà de sfirsitul inexorabil al aceluia carea fost poetul Esenin. §i viscolul se transformà pe nesimtite in ìnmormìntare, pentru ca finalul
     1	Fiorile mele! Nu oricine putea / sà afle cà mi s-a ràcit inima, / nu oricine putea sa topeascà / frigul din ea cu propria flacàrà. / / Nu oricine care a intins miinile / reusea sà prindà destinul sàu. / Eu ca un fluture zbor càtre foc / zbor $i sàrut vilvàtaia.
     2	Eu iubesc numai acea' floare, / care a crescut cu ràdàcina in pàmint.
      3	Toarce^i, voi zile, firul de alta data, / Sufletul viu in veci nu poate fi recroit. / Nu. / Niciodatà n-o sà mà impac cu mine ìnsumi, / Eu mie, celui drag, / imi sìnt un om stràin.