ISTORIOGRAFIA ROMANA VECHE
191
scriind cel mai complet studiu pînâ acum asupra limbii si stilului acestui cronicar, care a preluat o serie de pasaje ce i se pâreau câ se potrivesc eu evenimentele si personajele despre care scria, in special cu Petru Rares, „patronul“ sâu. Asa, de exemplu, spune Bogdan1, la descrierea fugii lui Petru Rares prin munti, Macarie compileazâ douà pasaje din Manasses, unul privind pornirea la vinat a lui Marcian si ìnsotitorilor sai, altul asupra pozi-tiilor ocúpate de Iustinian lìnga Constantinopol, in lupta cu Philippic, rivalul sâu :
   Manasess	Macarie
   H npoXoAA no nAiTiXiv mnpo-	h npoXoAA no n-KTtXk nenpoXoA-
yoAHhlwY'h [...] H CK03-b aAoAH^A	HÏhX, SRfcp/ft Kp’kAXAIlIÏHiW, H CKK03-fc
EKICOKkIM KptrOKTvl (Cod. Sin.,	EklCOKkl A EpfcrOKM 5
f. 93a)2.	(Aici se observà o neconcordantâ
    K KpAwiW ktvCthmai|ié 3Aonpo-	gramaticalá íntre n^TÉ^k, loc., fi
yoAHhJHMTv ti iîK'kpM KpTi.wrtAniíHM'k	Kp K,u/¡\i|iiH,\\, dat., provenite din
H CK03Í:/ftAoA’íd npoTHMMi|iÉ h Tpoy-	constructii diferite).
Aaijié cm (ibid., f. 76b)4.
    Evident, retorismul fi împrumuturile de caracterizári din Manasses, care sínt interesante ca procedeu literar, scad din valoarea istoricâ a cro-nicii. Fiind însâ un cronicar oficial, Macarie este bine informât fi — dacá lâsâm la o parte aluviunile retorice — cronica sa reprezintâ o scriere originala fi un izvor de o realâ insemnâtate istoricâ, ìn tot cazul mai mare decit era inclinât sâ aprecieze I. Bogdan5. Iatà, de pildà, un exemplu de relatare inde-pendentâ de modelul sâu, însâ la fel de infiorata, din care se poate vedea fi caracterul de panegiric al lui Petru Raref :
    TorOHiAf rtfcTd H MtCAHd, no WTKp'kBiHÏlO B0AÏIO, H3EpdH ekict KT\ eoéboA-CTR-b IlÉTph 4loAnklH H HdpCTKÏd KT\ KO\fn"fc H K"knU,ÉA\ 0\'KpdUJÉII, 0 HÉMÎKÉ CAOBO A\dAOA\ nptAKdpH. H Chi! íAhiIK WT	npHCHOtldMATIIdrO CTt^dlld, ChKp'IvKfH
l3K0?Ki H-krAi CE'kTHAIIHKR llpA Cn^AoAV UHM H lld nptCTOA-k HdpCTBd irò OELJIÏHM CkE-bTOM A0[CT0]AtnHf{ B'IvKéAéH H ÉAÉO.W BAdroAdTH npOCK-blJlíHh pjRKOA» HJKÉ H CAOBO HH3XoAd np’kABTvCnOA\'fcHiK.
    ,,ìn acelasi an fi luna [1527, ianuarie], dupa revelatia lui Dumnezeu, a fost aies ìn domnie Petru cel Minunat fi ìn acelafi timp a fost ìmpodobit cu cununa domniei, cel despre care am pomenit putin fi mai ìnainte. acesta era una din odraslele vesnic pomenitului Stefan, ascuns ca odinioara lumina sub obroc, care a fost ìnaltat la scaunul domniei cu cinste, dupa sfatul obftesc, fi sfintit cu untdelemnul binecuvîntârii, cu mina celui pe care 1-am pomenit ìnainte [mitropolitul Theoctist] câ 1-a uns fi pe nepotul sâu [se. Stefan cel Tînâr]"6.
      1	Vechile cronice..., p. 79—80.
      2	Cronica lui Constantin Manasses, ed. Bogdan, p. 143.
     8	Ibidem, p. 106.
      4	Cronicile..., p. 85 (f. 261 v, mss. de la Leningrad).
      5	Cf. P. P. P a n a i t e s c u, în Cronicile..., p. 76.
      6	Cronicele..., p. 81, 95.