CRITICA ÇI BIBLIOGRAFIE
307
     O contribuée importanti la cunoaçterea monumentelor glagolitice aduce O. S v a n e, pre-zentìnd manuscrisul (din. sec. XIV) intitulât Missale Romanum lingua slavonica charactere glagolitico din Biblioteca regala de la Kopenhaga, (voi. 15—16, p. 59—93), cunoscut pina acum doar dintr-o mentiune a lui Ad. Stender Pedersen.
     MarijaPantelié înfiÇiçeazi un alt manuscris glagolitic croat, Breviarul preotului Mavro, din 1460 (ibidem, p. 94—149), aflat ìn posesia lui Umberto Pezzoli din Roma. Breviarul concine o a treia varianti a slujbei lui Chirii çi Metodiu, pìni acum fiind cunoscute numai variantele din 1396 si 1494. în anexi sînt redate texte din breviar çi 13 fotocopii (p. 132—148).
     Problema primei tipärituri glagolitice, un Liturghier (Misai) din 1483, este reluatà de Josip Tandarié, care analizeazà Semnele grafice ale primei càrfi croate tipàrite (voi. 14, p. 110— 120).
     O alta tipärituri glagolitica, necunoscutä pìnà acum, a cincea carte ieçiti din tipografia glagolitica a lui Simun Ko2i£i6 de la Rijeka-Fiume (1530—1531), este Abecedarul lui Kozilic, despre care serie AnicaNazor (voi. 14, p. 121—128).
     De un alt text glagolitic se oeupi Valentin Putanec, ìn articolul despre Ìncercàrile de versificale ale lui Paulo ModruSanin (voi. 15—16, p. 208—213). Este vorba de un Liturghier publicat ìn 1528 la Venezia, in tipografia lui Francesco Bidoni çi Mateo Pasyni. Nu s-a observât pînâ acum ci autorul acestui misai a caracterizat in versuri ìnceputul diverselor anotimpuri. De Legenda ìn versuri de 12 silabe a sf. Ieronim, scrise in limbi croati cu litere italiene, pe o carte glagolitici, se ocupi Anica Nazor (ibidem, p. 214—224). Aceiaçi autoare face ana-liza lexicali çi morfologici a limbii folositi in diverse texte glagolitice din sec. XV (voi. 13, p. 68—86), pentru a conchide ci acestea numai in parte pot fi utilizate pentru cunoaçterea limbii slave bisericeçti.
     O alta problemi majora tratati in paginile volumelor de care ne ocupim este aceea a scrisului chirilic çi in generai a operei lui Chirii çi Metodiu, mai cu seami in volumul 13, consacrai comemoririi acestora.
     Ìn articolul despre 0 mie si o sutà de ani de la misiunea ìn Moravia, semnat deVjekoslav Stefanie (vol. 13, p. 5—42), sînt inserate o serie de consideraci, unele noi, asupraimportanÇei misiunii lui Chiril çi Metodiu în Moravia çi Panonia çi asupra controverselor pe tema evoluÇiei scrierii fiurite de ei.
     Vladimir Mosin publici însemnâri metodologice despre tipurile de scriere chirilicà (vol. 15—16,p. 150—182). Referindu-se la rispîndirea literei minuscule sîrbeçti în Balcani, autorul mentioneazi çi caracterul literelor din hrisoavele româneçti date în sec. XIV ministirilor VodiÇa çi Tismana çi conchide ci litera respectivi a provenit la noi din Serbia çi nu din Bulgaria unde ea nu apare în hrisoave (p. 163). în ait loc autorul spune ci „încruciçarea de influence bulgaro-sîrbo-ruse pe teritoriul Tirii Româneçti çi al Moldovei a dus la crearea unor tipuri deosebite de scris rapid care la rîndul lor au influençât evolutia scrisului în Rusia çi în Balcani" (p. 177).
     Studiind Minuscula diplomaticei sîrbe (vol. 13, p. 119—136), Gregor Cremoënik la rîndul sàu urmâreçte râspîndirea scrierii chirilice de acest caracter în Balcani, mai précis : la Raguza în Bosnia, Albania, Ungaria, Bulgaria çi la curtea otomanâ. Problema scrisului chirilic la noi este atinsâ de autor numai în legâturâ cu cel din Bulgaria, cînd vrea sä arate câ evolutia acestuia din urmä poate fi reconstituità eu succès numai pe baza cunoaçterii evolutiei scrisului chirilic din Çara noastrâ. Analizînd acest scris, îndeosebi semnele vocalelor nazale, autorul considera câ la noi s-a pâstrat litera cancelariei bulgâreçti aça cum s-a format ea în vremea patriarhului Eftimie, adicä pînâ la instaurarea dominaÇiei otomane.
      Cîteva studii se ocupâ de problemele limbii slave vechi çi aie limbii bisericeçti : Hert a K u n a, Limba de redaefie slavonâ ca limbà literarà a sîrbilor fi a croafilor (vol. 15—16, p. 183—199) ; Josip Hamm, Limba slava bisericeascà de tip croat (p. 13, p. 43—67) ; Olga Nedeljkovic, Accente sau neume în foile de la Kiev ? (14, p. 25—51) ; id., Contribufie la studiul legicului jitiilor din Panonia (13, p. 194—202) ; Herbert J elitte, Probleme und Aufgaben einer strukturalistischen Darstellung der altkirchenslavishen Deklination (15—16, p. 298—347); Valentin Putanec, Probleme textologice si lingvistice în cartularul de la Povlje (T184—1250) (14, p. 101—109).
     Biljana Stipcevic analizeazä «Cxa3aHÏe o CJiOBecexi» a cälugärului Hrabr in varianta de la mänästirea Marcea (14,p. 52—58), inclusi ìntr-un Sbornik din 1550. Subliniind deosebirile dintre aceasti varianti si altele, autoarea se opreçte asupra cuvìntului „rumenski" ìn loc de „rimski“, prezent în aceastä variantä, explicìnd aceasti prezentä prin influenza copiçtilor din Tara Româneascâ çi Moldova. De altfel, aratä autoarea, in aceasti varianti „se distinge cu uçu-