ILEANA BERLOGEA
existà fi ea a contribuit la succesul lui Andreev. Originea personajului Anatema nu e nici in Goethe fi nici in Biblie, ci in infometatul dupà cunoaftere Ivan Karamazov, chinuit de bine fi ràu.
    ìn Studentul bàtrin din Gaudeamus fi in Profesorul Storitìn se gàsesc accente de naivitate fi inadaptabilitate, pe care autorul le-a voit izvorìte din Printul Mifkin. Chiar fi in falimentara Anfissa, Andreev a adus ecouri, e ade-vàrat deformate, din nevoia de puritate a Nastasiei Filipovna fi din patima lui Rogojin.
     „Scriitorul a urit in mod sincer burghezia fi toatà lumea celor sàtui, dar nevàzind nimic luminos in viitor, necunoscind legile istoriei fi ale vietii, nea-vind incredere in mase, ci numai in sine, a devenit cintàretul pesimismului fi al individualismului“ \ ìn aceastà succinta definitie gàsim citeva eie-mente caracteristice nu numai pentru Andreev, ci fi pentru cei care 1-au apre-ciat fi admirat cu decenii in urmà: ura impotriva unei orinduiri nedrepte, dorinta schimbarilor sociale, asociatà insà cu o lipsà de incredere ìn revolutie fi cu o exacerbare a individualismului.
*
    In contextul generai care 1-a fàcut cunoscut Europei, dramaturgia fi proza lui Andreev au devenit familiare fi ìn tara noastrà. La ìnceput prin traduceri fi comentarii, mai apoi, in epoca postbelicà, prin intermediul scenei.
    Primele decenii ale veacului nostra au reprezentat o etapà importantà in istoria relatiilor literare raso-romàne, caracterizatà printr-o difuzare largà a lucràrilor valorease, mai cu seamà a celor pàtrunse de un autentic filon umanist.
    Aparitia lui Leonid Andreev a fost semnalatà de presa romàneascà ìncà din 1902. C. Sàteanu, un interesant popularizator al literaturii rase, traducà-torul ìn romànefte al Azilului de noapte de Gorki, jucat la Iafi ìn 1904, il pre-zintà pe noul autor cititorilor romàni, in paginile revistei „Carmen“, nr. 3 din 10 octombrie 1903. Aparitia dramei Càtre stele a fost mentionatà in „Literatura fi arta romànà“ din 1906, ea una din lucràrile cele mai interesante din acea vreme. Dupà 1908 au ìnceput sà aparà, tàlmàcite in romànefte, nuvelele fi apoi piesele scriitorului. ìn 1909 se traduce Viata omului, urmatà ìn 1911 de Anatema. ìn anii ce au urmat primului ràzboi mondial traducerile nuvelelor fi povestirilor se ìnmultesc ; numele lui Leonid Andreev e alàturat clasicilor literaturii rase, iar piesele sale ìsi fac loc pe scenà. Teatral Mie anunta in „Rampa" din 15 ianuarie 1922 cà va pune in scenà Anatema, proiect ràmas insà nerealizat. „Adevàrul, literar fi artistic“ consacrà in intregime numàrul 97 din 1 octombrie 1922, cunoscutului scriitor ras, iar la 27 aprilie 1923, un entuziast al epocii scria despre proiectul unui teatru popular, in al càrui repertoriu preconiza, alàturi de operele lui Eschile, Calderon de la Barca fi Moliere, fi piesele lui Leonid Andreev 2.
     Numele lui Leonid Andreev este legat fi de ìnceputurile teatrului munci-toresc din tara noastrà.
     1	A. Rnbjov, JìeoHuò HuKO.iaemm Andpeee, in voi. Ifi ucmopuu pyccKOÙ dpa.uamyp-iuu Koima XIX — Hcma.ia XX eeKa, Minsk, 1960, p. 284.
2	E m. C e r b u, Proiect pentru repertoriul unui teatru popular, in „Rampa“,22 aprilie 1923.