34 MIHAI NOVICOV — cu versurile, atit de dare $i simtite, scrise la moartea lui Briusov : JIk>6hjih fleBymeK, JllOÖHJTH »eHUIHH Mbl — H ejin xjie6 M3 HHmeHCKOii CyMbl. Ho He JHOÖHJIH Mbl npoflaJKHbix Toprameii, rijiaHeTa, MHjia», — KaTHcb, ryjisft h nefi 1 . in sfir^it, se cer a fi amintite §i preacunoscutele Cmancbi, inchinate lui P. Ciaghin, redactorul $ef al ziarului Ecikuhckuù paöomü, cäruia, in semn de recuno^tintä pentru ajutorul sau dezinteresat, Esenin ii va inchina $i in-tregul volum Pycb coeemcKan. In aceste versuri — poate nu atit de inspirate ca alte productii eseniniene, dar indiscutabil tot atit de sincere, se pare cä pentru moment Esenin e definitiv cistigat de ideea de a deveni un simplu poet „angajat“: Xony a 6biTb neBuoM H rpa*AaHHHOM, Hto6 Ka*flOMy, Kaic ropflocrb h npHMep, EblJI HaCTOJHUHM, A ne CBOflHblM CblHOM B BejiHKHx imaTax CCCP 2. Esenin citeazä cu simpatie cuvintele ce-i fuseserà adresate de redactorul comunist : «CMOTpH, — rOBOpHT OH, — He Jiynme jih nepKBeii Bot 3TH BblimtH HepHblX He