O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUTA
21
    Multi se intreaba : dar oare a fost sinuciderea lui Esenin premeditata? Poate a fost doar o zvicnire näprasnicä ce ar fi putut fi opritä, dacä s-ar fi gàsit in acel moment un prieten credincios linga el? De^arte divagatii. Datele reci, informatine insensibile vorbesc despre o crizä grava si, se pare, farà iesire. Plecarea la Leningrad seamänä cu o fuga. La 21 decembrie 1925 adresa o scrisoare Editurii de stat, anulìnd toate procurile semnate anterior si cerind ca „de acum inainte onorariile ce mi se vor cuveni sä mi se pläteascä numai mie personal“ 1. La 23 decembrie soseste la Leningrad $i trage la hotelul „Angleterre“. La 27 decembrie povesteste prietenilor cä in camera hotelului nu se gäsea cernealä, de aceea si-a täiat mina §i a scris niste versuri cu singe. A ìnminat manuscrisul lui V. I. Erlich, de fata fiind si alti prieteni, rugìndu-1 sä-1 citeascä mai tìrziu, cind va rämine singur. Erlich a uitat de poezie, iar intre timp, in noaptea de 27 spre 28 decembrie, Esenin $i-a pus capät zilelor, spinzurìndu-se 2. Abia atunci $i-au adus aminte prietenii de versurile scrise cu singe :
                        Ho CBHflanb», flpyr Moli, /io cBHflaiibsi.
                     Mwubiß mo#, Tbi y MeHH B rpyflH. ripeflHa3Ha4eHHoe paccTaßaHbe OßemaeT BCTpeny BnepeflH.
                     Ho CBHixanbH, .apyr mom, 6e3 pyKH h cjiOBa,
                    He rpycTH h He neiaiib öpoBeii, —
                    B STOß 3KH3HH yMHpaTb He HOBO,
                     Ho H 5KHTb, KOHeHHO, He HOBefl 3.
    Ce s-ar fi intimplat dacä Erlich citea de indatä versurile? Ar fi putut prietenii sä-1 salveze pe poet? Greu de presupus. Puteau sä-1 salveze atunci, in acel moment, dar n-ar fi putut sä-1 mai ridice din präpastia in care alune-case. Se pare cä gindul cä si-a terminai misiunea pe pämint pusese stäpinire in mod definitiv pe Esenin, tn orice caz, in favoarea unei atari presupuneri pledeazä alte versuri, mai putin cunoscute, scrise la 23 decembrie 1925,— deci cu 4 zile inainte de clipa fatala, — pe verso unei fotografii pe care Esenin o däruia prietenului säu, dramaturgul Evghenii Rokotov-Belski :
                    noMHHUIb HaiUH BCipeMH, CllOpbl H MCHTbl?
                      BbiJi Toma si Mojiozi, mojioä 6bur h tu,
                      C'iacTbe 6bijro 6;ih3ko, >KH3Hb 6una ncna,
                    B «un oceHHeß xMypn b Hac uBejra Becna.
                    Mbi Tenepb ycTanH. HaM 6bi KaK-HHÖv/ib
     1	Vol. V. p. 216.
      2	Vol. I, p. 51 ¥i vol. 111, p. 256.
     3	La revedere, prietcne, la revedere. / Dragul meu, esti in pieptul men. / Despäiprea proiectatä / ne promite o intilnire in viitor / / / La revedere, prietene, f.irà mina $i färä vorbe, f Nu fi trist “ji nu-\i mihni sprinceniie, — / in aceastä via^ä nu e nou sä mori / dar neindoios uu e mai nou nici sä traiesti.