296
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
bógate in trimiteri la volume $i periodice ■— profana oferà o imagine concentrata strict la obiect a viefii -$i operei scriitoarei. Coordonatele particulare ce caracterizeazà fizionomia artistica a Orzeszkowei sint extrase de autor din imprejuràrile politice si ideologice care au urmat dupà inàbu$irea ràscoalei din 1863 — imprejuràri pe care le prezintà succint §i le apreciazà critic la inceput—a càror influenza se greieazà pe ideile liberale mo$tenite de la tatàl sàu si pe lectura ilu-mini^tilor §i pozitivi$tilor apuseni. Considerata din aceastà perspectiva, activitatea de creale a prozatoarei este inscrisà pe bunà dreptate, alàturi de aceea a lui B. Prus (1845—1912), M. Konopnicka s.a., sub auspiciile ideologici pozitiviste care se instàpine?te in Polonia dupà 1870.
     Urmàrind o succinta trecere in revista a operelor mai importante, I.C. Chitimia demon-streazà cà Orzeszkowa a promovat in creala sa toate dezideratele pozitiviste, càrora, cu toate sinuozità^ile de concepite, le-a ramas credincioasà pinà la sfir^itul creatici sale. Nu este vorba, cum este lesne de inicies, de o seacà injiruire bibliografica. Enun^ind in pu^ine cuvinte continu-tul tematic al fiecàrei opere pomenite, autorul prefe^ei i$i intrege^te aprecierea estetica prin apropien §i comparata cu opere apartinínd altor scriitori. Pe Niemen, spre exemplu, este comparai sub raportul coloritului peisagistic cu poemul de glorie a lui A. Mickiewicz, Pan Tadeusz (1834). Procedeul este menit sà eviden^ieze asemànàrile §i diferencie specifice dintre mai multi scriitori, fixindu-le personalitatea. Semnifica^iile sociale ?i etice ale romanului Marta sint convingàtor relevate in strinsà relatie cu Jurnalul Waclawei (1867), Cei piini de virtufi (1868), Pan Graba (1869), romane ale càror subiecte sint de asemenea cuprinse in contextul larg al problemei feministe.
     Dacà prefa^a poate fi considerata farà rezerve drept un instructiv model de exegezà sintetica, traducerea, semnatà de Sarina Cassvan si Józef Wulin, nu se poate spune cà indeplineste cericele unei reu^ite. Gregeii de tot felul abunda pe fiecare pagina, astfel cà o enumerare cit de cit constiincioasa a tuturor, pe lingà cà nu-si are rostul aici, este cu neputinta. Fàrà indoialà cà majoritatea acestor incongruente nu este sesizabilà pentru cel care ci teste doar versiunea romaneases ; frapeazà insà la o confruntare riguroasà cu originalul polonez. Deseori intilnim „echivalente" romàne^ti ale unor cuvinte poloneze care, chiar dacà nu sint totdeauna cu totul grecite, alunecà in sensuri làturalnice care ingreuiazà reconstituirea imaginii in mintea lectorului. Spre exemplu, expresiile : z najsluszniej powazanych, pan stworzenia, ganek, ozdobiony, wczoraj 1 s.a. sint traduse prin : destul de apreciat (p. 13), barbai (p. 14), terasà (p. 15), stràjuit (p. 16), deu-nàzi (p. 31), in loc de: dintre cei mai pe drept apreciati, stàpinul creatiei, condor (hol, antreu), impodobit, ieri. S-ar putea obiecta cà nepotrivirile samantice de aceastà naturà reprezintà aba-teri fàrà nici o insemnàtate pentru traducerea in ansamblu. Se §tie totusi cà „Buturuga micà...“ Atunci cìnd Orzeszkowa foloseste calificativul stàpinul creafiei se referà indiscutabil la bàrbat, dar accentui se deplaseazà vizibil de pe no^iunea ca atare (bàrbat) asupra situatici lui avantajoase. Expresia concine si o undà de ironie, exprimind protestul scriitoarei fa^à de privilegiile de care se bucurà acesta in societate, privilegii pe care le socotcste neintemeiate. Coloratura satiricà, intenciónala, este astfel sensibil sàràcità. Tot asa, „un bibrou (mobilà) stràjuit de o galerie frumos sculptatà" impinge reprezentarea pe o direc^ie imprecisa pe cind dacà s-ar fi pàstrat vocabula din originai — impodobit — obscuritatea ar fi fost evitatà.
     La deplasàri de sens fata de textul polonez s-a ajuns in traducere sji prin adàogarea prin nimic motivata a unor cuvinte, nuance, care nu existà in romanul Orzeszkowei. In propozitiile : „... fi boala se aratà rebelà, nu dà inapoi" (p. 13), „Sàne-o inchipuim cu ci^iva ani in urmà" (p. 15), „... ?i calca sfios cu bratele lásate de-a lungul trupului..." (p. 30), etc. tot ce este subliniat este de prisos. Dacà in primele douà cazuri umpluturile nu au ca rezultat decit alungiri inutile, alipi-rea adverbului sfios, in al treilea, denatureazà intenda autoarei care, prin Viratele lásate de-a lungul trupului", exprima descurajarea ce pusese stàpinire pe o tinàrà càreia i se refuzase un post din cauza cunostin^elor incomplete si a lipsei de talent muzical. Or, mersul sfios aduce in minte notiunea de timiditate, de lipsà de indràznealà, care se generalizeazà in frazà, làsind in umbrà starea sufleteascà. Desigur, sfiiciunea poate fi uneori un efect al descurajàrii, dar Orzeszkowa nu are in vedere acest aspect.
        1 Ordinea cuvintelor $i a frazelor din limba polonà este pästratä si in traducerea noastrà si, de asemenea, si in aceea a tàlmàcitorilor càrtii.