EMINESCU 51 CULTURA RUSA
67
concluziile care aduc in atentia generala nuante fi posibilitàfi noi de interpretare a operei eminesciene1.
    Concluzii. La fineie acestor consideraci, o concluzie se desprinde cu ufu-rintà : intr-o perioadà de eflorescentà literarà, in care Romània imbraca aproape in exclusivitate Apusul, in special cel francez fi german, iar prezenta unei vechi etape culturale de strinse legàturi cu culturile slave era ignorata (pina la studiile fi editiile lui Ioan Bogdan), Eminescu a gàsit singur, cu extraordinarul sàu instinct de creator, drumul spre valorile culturii ruse. Nu trebuie sa uitàm cà in aceastà epoca literatura clasicà rusà ifi face intrarea triumfalà in conftiinta culturalà fi estetica a Europei, fenomen de literatura universalà caractei'istic celei de a doua jlimatati a secolului al XlX-lea. Dato-rità lui Eminescu, acest fenomen poate fi ìnregistrat fi in cultura romàna, inainte de descinderea emigrantilor rufi fi de activitatea lui C. Dobrogeanu-Gherea.
    Rusia demonstrase cà o mare literaturà modernà de tipul celor occidentale, capabilà sà dialogheze cu acestea de la egal la egal, poate fi realizatà fi de popoare fi culturi care tràiserà secole in fir in cuprinsul traditici culturale bizantine, lipsità de o adevàratà „beletristicà“. Eminescu n-a ràmas stràin de aceastà realitate. Atent, ca ziarist fi ginditor politic, la orice mifcare a poli-ticii tariste, pledìnd pentru fermitate in apàrarea intereselor nazionale, Emi-nescu a fost, in acelafi timp, un sincer pretuitor al poporului rus fi culturii sale, un admirator al geniului poetic national al Rusiei. Suplinind printr-o exceptionalà putere de pàtrundere fi intuitie informatia amànuntità din surse de prima minà, el fi-a fàurit o imagine exactà fi profundà asupra realitàtilor rusefti. El a privit valorile culturii ruse in acelafi spirit in care a abordat creatia unui Shakespeare, Schiller, Goethe, Kant, Schopenhauer, sau Victor Hugo : ca tot atitea modalitàti de a da culturii romàne acele orizonturi universale, deschise spre toate zàrile, fàrà de care o creatie nationalà de talie universalà nu poate sà aparà. Larga audientà pe care opera eminescianà o gàsefte astàzi in patria lui Pufkin fi Maiakovski este o do vada cà mesajul lui Eminescu este inteles, in sfirfit, in cadrele sale firefti.
      1	Dupà M. Novicov, una din cauzele pentru care „Poeziile de dragoste au fost... mai slab traduse, in timp ce poeziile de meditale filozoficà... pàstreazà ¡ji in ruseste mult mai multe semnal-mente eminesciene“ (p. 390), stà In faptul cà traducàtorii sovietici, ei in$i§i formaci la jcoala unei literaturi de idei, au vàzut „in latura filozoficà a poeziei eminesciene §i esenta originalitàfii ei" in filozofia sa „substanfa insali a poeziei sale" prin care poetul §i-a comunicat „un crìmpei din grandioasa construcfia filozoficà prin care se incearcà — printr-un suprem ?i disperai efort — impàcarea viziunii romantice cu realitatea meschina a vremii". Demonstrafiile par convingà-toare (ex. Scrisorile, Viafa, Luceafàrul etc.). Ideea este confirmatà ?i de opinia mai recentà a lui X. Negoitescu (art. Poezia lui Eminescu, in S, nr. 1, ian. 1967), care considera cà „filozofia lui Eminescu nu este de fapt o filozofie a poematizarii, ci o filozofie poetizatà, de unde iji caracterul ei discursiv, retoric $i uneori didactic".