MIHAI NOVICOV
                    M bo MHe, bot no Tein >Ke 3aKOHaM, ycMHpaeTca 6euieHbifl nbiji.
                    Ho H Bce )K OTHOUiyCb H C nOKJIOHOM
                     K TeM nojiitM, hto Koraa-To jhoôhji
    într-o altà poezie, çi mizantropicâ çi ironicâ, concedînd într-un fel câ nu mai are drept sa cearâ nimic de la viatâ, Esenin observa prin geamul cîrciumii un copil care, în culmea beatitudinii, se scobeçte în nas. Uimit, poetul restabileçte antiteza între cei ca el, condamnati la neliniste, si cei care accepta oricînd sa se multumeascâ eu bucuriile banale aie prozei. Nu mai are putere sâ-i condamne pe aceçtia, dar îi si avertizeazâ :
                       KoBbipHÜ, KOBbipilH, MOH MHJIblft,
                       Cyft Tyjia najicu Becb,
                        TOJIMCO BOT C 3iJ)TOiÎ CHJIOft B ymy mok) He jie3b.
                     fl y* TOTOB. fl POÔKHÜ. rJlHHb Ha ÔyTbLTIOK paTb! fl coÔHpaio npoôKH —
                     Ayuxy MOK) 3aTbIKaTb 2.
    Schimbarea de intonatie e pregnantâ. Poetul nu mai acuzâ pe nimeni, ci se apârâ. Mai mult, autocritica e atît de compléta, încît — din cînd în cînd — are chiar senzatia cà çi-a gâsit un nou rost în lume, o noua temâ organicâ, la nivelul tensiunii creatoare de odinioarâ :
                      H3flaTejib cnaBHbift! B stom KHare fl HOBbiM HyBCTBaM npe,aaiocb,
                    Yiycb iiocTHruyTb b Ka*/i0M Mare KommvhoH B3abi6jieHHyK) Pycb 3.
Hotârîrea poetului a atît de categoricâ, încît pînâ si în Scrisoare câtre marna, evocînd nostalgie tôt ce-1 leagâ de trecut, implora, de fapt, nu pe bàtrînâ, ci propria sa naturâ rebelâ :
                    He 6y,5H toto, ito OTMenanocb,
                      He BOJiHyft Toro, *ito He côbuiocb 4.
     1	Am obosit sa mà chinuiesc farà scop, / si cu un zimbet ciudat pe fa^à / am ¡ndràgit $i port in corpul u$or / lumina tihnità $i lini^tea unui mort. / / Si acum parcà nici nu mi-e greu / sà ?chiopàtez din circiumà-n circiumà. / Ca intr-o carnale de for^à / Noi imbràcàm natura in beton. / / ¡yi in mine, pe baza acelorasi legi, / se potoleste verva turbatà. / $i totuji mà inchin / cimpiilor pe care cindva le-am iubit.
     2	Scobejte-l, scobe^te-1, dràgu^ul meu, / bagà acolo degetul intreg, / dar cu puterea aceasta / nu mi te bàga $i in suflet. / / Cu mine s-a sfìrsit. Sint un timid. / Uità-te la armata sticlelor ! / Eu culeg dopuri / ca sà-mi astup sufletul.
     3	Editorule destoinic, in aceastà carte / mà dedau unor sim^iri noi, / invai; sà in^eleg fiece clipà / Rusia pe care comuna a ridicat-o in douà picioare.
     *	Nu trezi visurile neimplinite, / Nu tulbura ceea ce nu s-a realizat...