124
GH. CALIN
    în ambele versiuni transpunerea în slovacâ a piesei lui Caragiale este fâcutâ eu grijà evidentâ. Traducâtoarea a folosit eu destulâ pricepere mijloa-cele limbii vorbite, pentru a se apropia de valoarea originalului1.
    Presârat eu cuvinte frantuzeçti sau de altâ origine, dialogul lui Caragiale prezintà çi alte dificultâti pentru tradueâtori.
    Aça de exemplu, în comedia 0 noapte furtunoasâ, Zita foloseçte cuvinte ca : ambetatâ, depand etc. (CO, I, p. 58). Aceste cuvinte sînt, prin specificul lor, mai greu de tradus. Ele nu sînt elemente de jargon autentic, ci rezultante ale unui dialog caricaiurizat, defectuos, luate din francezul s’embêter, dépendant etc2. în acest caz, ele deçi au fost traduse corect (znudenesà, zavisi $i resp. napadat), îsi pierd totusi din expresi vitate. Acolo insa unde mijloacele limbii permit, elementele de jargon caricaturizat se pâstreazâ (bonsoar, ale-voa, musiu, madam, sau fason etc. râmîn în traducere la fel ca si ìn originai, întrucît, deçi in limba romàna sînt cuvinte ìmprumutate, eie se pot ìncadra ìntr-o vorbire oarecum uniforma çi cu nórmele limbii literare slovace).
    în vocabularul personajelor lui Caragiale ìntìlnim si alte cuvinte de origine stràinà ca democratiune, constitutiune, prefatiunez (CO, I, p. 35). Adap-tate la sistemul limbii slovace (demograciúny, konstituciúna CV, I, p. 263), aceste cuvinte îçi pâstreazâ sufixul, care are aceleasi efecte ca çi în originalul románese.
    Incoerenta haoticâ în expunere si exclamatiile stereotipe, vulgare aie personajelor, rezultat al unei inculturi stridente4 sînt de asemenea bine redate în traducerea slovacâ. De pildâ, în Five O’clock se spune : •
MÁNDICA. — Ce slugi dobitoace ! (fecio-rul vine). Nu te-am chemat pe dumneata; treaba dumitale e sá stai la u?á; unde e dobitoaca de Roza?...
(Roza, subreta, apare) Ce faci cu ceaiul ála? ROZA. E gata coni^á.
MÁNDICA. Apái de ce dracu nu-1 aduci odatá ?
ROZA. — E gata in salón.
MÁNDICA. — Atunci de ce nu spui, proasto! (CO, I, p. 134).
MÁNDICA. — Aké je to idiotské sluüob-níctvo (vstúpi sluha) Teba som nevolala ; tvoja práca je stat prin dverách ; kds je tá idiotská Róza?...
(zjaví sa chyzna Róza) Co je s íajom?. RÓZA.— Je pripravenÿ, milostivá pani. MÁNDICA. — Tak preéo ho, do certa, uz nedonesieá?
RÓZA. Pripravila som ho v salóne. MÁNDICA. — Tak preio to nepovieìs ty hlupaña ! (CV, I, p. 96).
      1	Reuçite ca echivalente, sînt cuvintele cetà^eanului turmentat : cioclopedicâ, coinportativü, iconomie, traduse prin cviklopedickd (sau velocipedická), komportalivna (ptr. comportativS), komická (de la economická, pt. iconomie).
     Discute ar suporta numai únele inadvertence. Le semnalám, din dorin(a de a sugera ímbu-náta(irile necesare, íntr-o eventualá reeditare. La p. 106 (CO, I) se spune:... ,,eu cum cázusem ma ridic degrabá, o iau pitulis pe lîngà uluci si intru în curtea primàriei..." Adverbul pituliç (pitis), aça cum îl explicà DLRM (Academia R. S. Romania, Institutul de lingvisticà, Bucureçti,
1958,	p. 621), ínseamná pe furis, pe ascuns. El a fost tradus cu ¡tvornoêky (CV, I, p. 320), adicâ, a merge sprijinindu-te de pàmînt eu genunchii çi eu coatele. Nu este adverbul cel mai fericit aies. Mai potrivit, ar fi fost adv. ukradomky (tajne, nepozorovane). Sau : a pune piciorul în prag („dupa ce-i pui piciorul în prag çi-i zic..." CO, I, p. 110) nu înseamnà a pleca, asa cum apare în tradu-cere (CV, I, p. 324), ci a forfa, a determina pe cineva sá-fi dea ceva (nútií, donútit).
     2	Vezi çi I. Iordan, op. cit., p. 387.
     3	Cuvintele în -iune, folosite uneori greçit de persoanele mai pul in instruite, se datoresc în bunà màsurà snobismului personajelor.
     4	G. Càlinescu, Caragiale, omul si opera, în culegerea „Studii si comunicâri“, Bucu-resti, Ed. Tineretului, 1966, p. 198.