26
MIHAI NO VICO V
cu arestarea fi punerea sa sub supravegherea politiei. insä in anii activitätii petersburgheze asemenea preocupäri nu se mai exteriorizeazä liric, ci se convertesc in incercäri epice, de pildä in poemul istorie Mapcßa flocaduuifa — un elogiu vibrant adus traditiilor republicane ale Novgorodului — sau in poves-tirea flp, unde conflictul clasic dintre mofier fi tärani pentru o bucatä de pä-mint constituie una din liniile subiectului. însâ in poezia liricä Esenin parcä se multumefte cu rolul de ghid, asumat de bunä voie. Încîntat fi voios, el ifi conduce turiftii prin poezia locurilor fermeeätoare ale Reazanului. Räzboiul insä destramä pentru totdeauna aceastä atmosferä de impäcare cu sine insufi, mai ales dupä ce, ca sä evite trimiterea pe front, poetul e nevoit sä se refugi-eze in satul natal. într-un fei insä, nu-1 mai recunoaste. Priveliftile idilico-patriarhale se deplaseazä inexorabil cätre trecut :
                  Jlec 3acTbin 6e3 nenajm h uiyMa,
                     Bhchct TeHb, KaK roiaTOK, 3a cochoä.
                  Cepflne rno*eT iuiaKynaa flyMa ...
                      Oft, ne Becen tu, Kpaft MOii poAHoft l.
    Actul intii al tragediei Serghei Esenin se desfäfoarä aici fi acum. Poetul e adinc ränit, se simte frustrat pentru toatä viata de ceva scump fi de nein-locuit. Cäci daeä satul pe care 1-a cintat nu mai exista, atunci nu mai existä nici el, de vreme ce ca poet el s-a afirmat doar transformind miraculos in imagini vii realitatea din juru-i. Astfel se iscä dilema cea mare : deposedat brutal de propria substantä poeticä, poetul, daeä s-ar incäpätina sä räminä fidel siefi, nu ar mai putea comunica organic cu realitatea din’jur ; daeä insä ar cäuta-o — fi Esenin o va face — va trebui sä se nege pe sine insufi fi, in consecintä, sä se autocondamne irevocabil la desrädäcinare. E uimitor cit de acut a intuit Esenin, într-o poezie scrisä incä in 1917, propria-fi soartä, care avea sä se contureze implacabil mult mai tirziu. Si, lucru semnificativ, intr-o poezie cu discrete aluzii revolutionäre. Motivul nemijlocit al inspiratici pare a fi fost o intilnire cu un convoi de ocnafi :
                    3aTepajracb Pycb b Mopaße h HyflH,
                 HnnoieM eft CTpax.
                 H HayT no Toft sopore jikjüh,
                   JIioflH b Kan/ianax 2
Urmärindu-i cu piofenie, Esenin prorocefte sumbru :
                  fi oflHy MeHTy, cxpbiBaa, He*y,
                Hto a cepauew hhct.
                Ho h a Koro-HHÖynb 3ape*y non OCeHHHft cbhct 3.
     1	Pàdurea a incremenit farà tristete fi freamàt / umbra atìrnà ca o basma dupà brad. / Inima e roasà de un gìnd ce plìnge... / Dar de loc nu mai e$ti vesel, ^inutul meu natal.
     2	S-a pierdut Rusia prin Mordovia fi Ciudi / nu stie ce e frica / Si merg pe drumul acela oameni / oameni in fiare.
      3	Eu legàn in tainà un singur vis — / cà inima mi-e curata. / Dar fi eu voi tàia pe cineva / cind fluerà toamna.