O TEMA ESEN1NIANA : POETUL ÇI REVOLUTIA
27
    De bunâ seamâ, deplasârile în orientarea liricâ nu se produc dintr-o data. Motivele noi alterneazâ eu cele vechi. în primul volum al operelor, poezia din care am citât e urmatâ de atît de cunoscuta çi atît de idilica Vaca, iar peste alte citeva peisaje dam de Cîntecul câtelei. Dar linistit poetul nu va mai fi. Senzatia câ nu maipoate fi ceea ce a fost, câ mtr-un fel a mûrit, toemai pen-tru câ nu s-a recunoscut pe sine în peisajul natal, il urmâreçte obsesiv, stor-cîndu-i gemete surde :
                   H BHOBb BepHycb a b othhü æom,
                    My*oto pa/iocTbio yTemycb,
                      B sejienbiti Benep nofl okhom Ha pyKaBe cbocm noBemycb 1.
    Reintilnirea eu izvorul se converteste intr-o suitâ lungâ çi multicolorâ de poezii lirice, dar aproape nici una nu mai e pastel, ci toate sînt medi-tatii avind ca leit motiv — divortul, desrâdâcinarea :
                    H an KynojioM uepKOBHux rnaB TeHb ot 3apH ynajia Hirace.
                     O, flpyrH HrpHiH h 3a6aB,
                   Y* a Bac 6onbme He yBHXcy!
                     B laÔBeHbe KaHyjiH roaa,
                     Bocnefl h bw ymjw Ky/ia-TO.
                    H jiHiub no-npe*neMy Bona UlyMHT 3a MejibHHuefi KpbiJiaTofi 2.
E de notât câ imaginea morii va persista ca un fel de semn de recunoaçtere, câ poetul nu s-a râtâcit, câ într-adevâr s-a reîntors de unde a plecat. Cu prilejul unei alte vizite, mult mai tîrzii (Pycb coeemcKcm) va avea chiar senzatia câ a ajuns printre strâini, pentru câ
                    3aecb ¿taxe MejibHHua — 6peBeHHaTaa nraua C KpbUIOM eflHHCTBeHHblM-CTOHT, riTasa CMC/KHB s.
    Genialul copil al naturii, Esenin continua sâ se dezvolte miraculos çi dupâ ce se rupsese de solul natal, dar numai pentru câ î$i purta Reazanul peste tôt dupâ el. Dezrâdâcinarea s-a produs dupâ reîntoarcere, cînd nu s-a putut reîncadra în stihia care il nâscuse.
    Esenin a gâsit totusi un nou izvor generator de energii creatoare — revo-lutia. Dar dupâ cum am arâtat mai sus, çi aceastâ stihie, dupâ consumarea râzboiului civil, s-a întors câtre Esenin cu o fatâ prin care el nu o mai recunostea. Fenomenul nu e izolat. S-ar putea scrie o disertatie despre reactia
     1	Çi din nou ma voi întoarce în casa pàrinteascâ, / sâ mâ consolez cu bucuria altora. / într-o searâ verde, sub geam / mâ voi spînzura de mîneca mea.
     2	Deasupra cupolelor de biserici / Umbra amurgului a câzut mai jos. / O, prieteni de jocuri $i pozne, / n-o sâ vâ mai vâd. / / Anii au câzut în uitare, / în urma lor çi voi aÇi plecat undeva. / Çi doar apa, ca altâdatâ / râsunâ curgînd pe dupâ moara cea cu aripi.
 3	Aici chiar moara, pasârea de bîrne/ stà cu o singurâ aripâ, clipind din ochi.