254
TR. IONESCU-NISCOV
jitor, care i-a adus vefti din Jara Romineascà, este si boierul Toma, menzionai in actele ¡sterne ca pircàlab de Roman sub Petru Schiopul1 fi sub Aron Tiranul 2. in sfirfit, ultimul boier, prezent in divanul ^àrii Moldovei din ultimile trei decenii ale sec. al XVI-lea a fost Lupul Stroici, mare logofàt, tata! lui Ionasco Stroici, — fi credem cà la el se reterà „voievodul“ Stefan Mìzgà.
      Fàrà a fi epuizat firui boierilor din sfera relaliilor lui Mizgà, din lipsà de atestàri documentare, — am vrea sà subliniem faptul cà ftirile din contextul actului nefiind clare, comple-tàrile de mai sus n-au caracterul unor certitudini.
*
     Data actului din (1569) februarie 9. Actul, neavind menzionate decit luna fi ziua, loan Bogdan 1-a completai cu anul 1565, iar N. Iorga, ocupindu-se de pretendenti domnefti in aceastà perioadà, intre care fi de Stefan Mizgà, admite cà actul a fost emis In 1569. Arguméntele lui Iorga sint concludente. Mai ìntii, pornind de la detaliul complimentar al datei, „sàptàmìna lui ar^ibur“, el constata cà fiind vorba de a treia sàptàminà dinaintea postului, specificarea nu se potrivefte decit cu anul 1569. Pe de altà parte, evenimente externe pledeazà pentru aceastà datà. Mizgà vorbefte de o mifcare ìmpotriva germanilor, care nu poate fi altceva decit conspiraba din 1570. Pinà in februarie 1569, boierul moldovean aflase desigur despre negocierile lituano-polone, care au dus la unirea definitiva din august 1569. ín sfirsit, Francisc Zay moare in 1570, afa cà peste aceastà datà nu se poate trece a.
*
     Descrierea actelor. Dupà cum se poate vedea, cele douà acte de mai sus sint departe de a prezenta caracterele fi formúlele actelor din cancelaría Moldovei sau a Tàrii Romànefti. In orice caz, afa cum le-a redactat diacul, ele se apropie mai mult de formularul diplomatic din "fara Romàneascà. ìnsà stilul e incilcit fi incoherent. Limba greoaie fi alcàtuità ad-hoc dintr-un arsenal de cuvinte apar^inind aproape tuturor limbilor slave. Textele con^in, ín cea mai mare parte, ucrainisme fi rusisme, — cu intercalari de bohemisme, slovàcisme, ungurisme fi bulga-risme. Nu lipsesc nici citeva forme romànefti.
     Dacà majoritatea scrisorilor lui Stefan Mizgà -— adresate autorità^ilor din Ungaria — sint scrise latinefte, ne putem Sntreba, ce 1-a determinat pe pretinsul „voievod“ sà cearà redactarea acestordouà acte intr-o limbà slavà fi incà plinà de grefeli? Mai ales cà dieci care sà cunoascà latina cancelariei medievale se gàseau destui prin orafele imperialilor. E sigur cà boierii mol-doveni càrora le e adresat acest din urmà act nu ftiau latineste, dar ftiau romànefte. E greu de dat un ràspuns la aceastà intrebare fi ne mul^umim sà constatàm cà existà, la data aceea, conftiinfa cà slavona — indiferent dacà era sau nu corectà — avea totufi un caracter solemn pentru diplomatica din ràsàritul fi sud-estul Europei : pe scrisorile latinefti, adresate imperialilor, Stefan Mizgà ìfi punea semnàtura folosind caractere chirilice: Criban Eoìro.v
      1 DIR. A. Ili, XVI, p. 199 5¡ urm.
     *	DIR. A. IV, XVI, p. 71.
      3	Vezi N. Iorga, Pretendenti domncpti..., p. 6O4 ii urm.