152
I. SCURTU
N. Iorga apara ín acelafi timp poporul román impotriva poftelor expansio-niste ale Austro-Ungariei.
    Pe linia solidaritàtii popoarelor din Balcani impotriva incercárilor de cotropire ale Austro-Ungariei se inscrie si sedinta din 21 noiembrie 1914 a Institutului de studii sud-est Europene, tinutá din iniziativa lui N. Iorga, ín cadrul cáreia s-a adoptat o motiune pentru Serbia, din care citám : „Arátind nobilului popor sírb toatá admiraría cea mai miscatà pentru índelungata luptà eroica in care numai strivirea prin numàr a putut sà-i forteze retragerea, §i dorind din toatà inima ca steagul sirbesc sa se ridice din nou, umbrind pe toti membrii natiunii, pe zidurile Belgradului,—rugàm pe conducàtorii sta-telor balcanice sa se gindeascà in acest moment hotàritor la tot ceea ce uneste in trecut natiunile lor fi la interesele lor solidare in viitor, pentru a nu-si asuma
o	prea grea ràspundere in fata generatiilor viitoare" 1.
    Defi acest indemn n-a fost urmat de guvernantii statelor balcanice, el ramine ca un simbol al dorintei de colaborare intre statele din aceastà parte a Europei.
    Este demn de subliniat faptul cà N. Iorga n-a considerai nici un moment infringerea Serbiei ca sfirsitul acestui stat, afa cumproclamau apologetii monar-hiei habsburgice. Din contra, el afirma, pe bunà dreptate, cà statuì sirb nu era produsul unor combinatii ale diplomatici marilor puteri, ci rezultatul necesar, firesc, al dezvoltàrii popoarelor sud-slave, ìntemeiat prin lupta eroica de elibe-rare a maselor. Forta armelor putea infringe vremelnic, dar nu lichida un stat fi un popor.
    Ràspunzind acelora care considerau existenta Serbiei ca lichidatà, N. Iorga scria in 1915 : „Cum sa piarà Serbia pentru cà la un moment dat, in anul 1915, s-a intimplat sa se adune contra ei trei oftiri din trei tàri, intre care douà imperii, aducind cu eie tot ce tehnica de distrugere avea mai desàvirfit? (...) peste toate capriciile, grozave, dar trecàtoare, sìnt factori permanenti, vefnici, acei factori care se cheamà : constiinta unui popor, amintirea tuturor jertfelor pe care le-a adus, hotàrirea de a indura, numai sa nu tràiascà pentru altii“ 2.
    N. Iorga considera cà finetea diplomaticà, forta — exprimatà prin numà-rul de soldati fi tehnica militará — nu pot nimici viata nationalà a unui popor 3 fi cà „oricite clipe ar avea nedreptatea, dreptatea are o vefnicie“ *. In conceptia lui N. Iorga elementul dominant, hotàritor, pentru fiinta unui stat, il constituie viata spiritualà, trecutul istorie care mobilizeazà poporul la luptà. Numai atunci cind aceste elemente ar putea fi suprímate definitiv s-ar reusi lichidarea unui popor prin fortà. Sau, cum scria ìnsufi N. Iorga in 1916 : „Numai dacá ar fi cu putintà ca invingàtorul sà suprime la invins constiinta chemàrii lui, conftiinta legitimàrii fi misiunii lui, sà distrugà toate traditiile, toate amintirile lui, care se rezolvà in ultimà instantà in tendinte càtre viitor, numai atunci forta ar fi invingàtoare" 5.
     1	«Neamul romànesc», nr. 47 din 30 noiembrie 1914.
     2	Ibidem, nr. 48 din 29 noiembrie 1915.
     3	N. Iorga, Politica austriaca fafà de Serbia, p. 6.
     4	Ibidem, p. 7.
 6	N. Iorga, llusii fi drepturi nafionale in Balcani, Vàlenii de Munte, 1916, p. 7.