O TEMA ESENINIANÄ : POETUL §1 REVOLUTIA
25
 cind orizontul s-a incetosat. Poetul care a adus in saloanele petersburgheze imaginile proaspete ale pajistilor $i izbelor, ale cringurilor de la Reazan cu toatá fauna si flora lor, care se multumea sä le picteze doar ca pe niste frinturi ale sufletului sáu, ínviorindu-le seducätor, dar färä a stabili deocamdatä vreo relatie, iar in consecintä si vreo deosebire intre el si lumea pe care o cinta, s-a simtit dintr-o datä amenintat — fi el fi lumea din el — in urma urgiei pe care räzboiul a rostogolit-o asupra poporului. Primele accente mai ascutite de tristete, de durere, cit de cit obiectivizatä, in sensul cä poetul incepe sä devinä constient de sursele ei, apar in creatia lui Esenin in anii 1915—1916, in poeziile inchinate Rusiei. Dacä la inceput (1914) imaginea patriei e incä seninä fi dominatä de increderea traditionalä in intoarcerea cätre bine a tuturor incercärilor:
                       Ho n jiki6jiio Te6n, po/iiiHa KpoTKan!
                    A 3a hto — pasraaaTb He Mory.
                    Becena tboh paaocTb KopoTKaa C rpoMKoa necueö BecHoä na Jiyry 1
?i
                       nOMHpHJICJ! X C MblCJIflMH CJia6bIMH,
                     XoTb 6bl CTaTb MHe KyCTOM y BOflbl. fl xony BepHTb b jiyMLuec c 6a6aMH,
                        Tenjisi CBeHKy BeicpHeii 3Be3flbi? 2
cu timpul, in tesätura idilicä pätrund tot mai brutal spinii unor deslegäri tragice, care nu mai pot fi nesocotite:
                      3aneciTHCii 3aneTHOK> irramKOÄ naHHXHflHbie BeCTH k HaM.
                    Poanna, nepnaH MOHaiHKa,
                      HaTaeT ncajiMbi no Cbinavi.
                     KpacHbie hhth nacocjTOBa KpOBb OKpODHJlH CJIOBa. fl 3HaK>, — Tbi yMepeTb rOTOBa,
                      Ho CMepTb tboh 6yfleT acHBa s.
     Tot atunci reapar in poezia lui Esenin fi motívele revolutionäre. Spunem reapar, pentru cä in anii uceniciei poetice el nu le-a putut ocoli, dupä cum n-a rämas sträin nici de unele activitäti conspirative, care s-au soldat chiar
     1	Te iubesc, patrie blajiná / ! Dar pentru ce — nu pot sá ghicesc / E veselá bucuria ta scurtá / cu un cíntec sonor primávara pe izlaz.
     2	M-am ímpácat cu gindurile slabe. / Doar sá mi íac tufa de pe malul apei. / Vreau sá cred in mai bine ca $i babele, / aprinzínd luminarea luceafárului de seará.
     *	Ca o pasare de peste mari / au ajuns la noi cuvintele de parastas. / Patria, o cálu-gari^á neagrá / citefte psalmii intru pomenirea íiilor / / Foile ro?ii ale ceaslovului / au slropit cuvintele cu singe / Eu ftiu — esti gata sá morí — / ínsá moartea ta va fi vie.