292
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
al mifcärii literare a epocii. Autorul dezbate probleme teoretice importante ca aceea a influen-felor literare (pe care le deosebefte de simplele imitagli, imprumuturi fi contaminäri exterioare, inerente la inceputul oricärui drum de creale), discuta problemele realismului si romantismului, combàtìnd cu argumente temeinice opinia celor care nu admit ca realismul puskinian s-a dez-voltat ìncà din pcrioada fi in cadrul crea^iilor romantice din primii ani ai exilului poetului, analizeazà problematica eroului pozitiv, afirmind cä „oamenii de prisos“ din literatura rusa a primei jumätä^i a secolului al XIX-lea (anii 20—50), datorità caracterului lor protestatar, tre-buie consideraci eroi pozitivi fi cä primul chip al „omului de prisos" in literatura rusa este „Prizonierul din Caucaz", Oneghin, nefiind decít o dezvoltare artística realista a acestui tip.
     ìn disputa dintre G. Makohonenko, care il considera pe Oneghin un erou pozitiv fi B. Bursov care nu acceptä aceastä interpretare, B. Trubetkoi adopta pozitia primului, sus^inind cä Oneghin, Peciorin, Beltov, Rudin, tn ciuda caracterului lor contradictoriu, sint eroi pozitivi, iar termenul „oameni de prisos“ este oarecum convencional, adecvat doar pentru a sublima pasivitatea sau imposibilitatea de a acciona, determinata de conditile reac^iunü politice.
      Scepticismul acestor eroi apare ca o formä refulatä a protestului lor. In a doua jumätate a secolului al XIX-lea incepind cu deceniul al VI-lea, ìn conditile situatici revolutionäre, chipurile „oamenilor de prisos" devin in adevàr „de prisos", negative, reprezentind oameni care frinau mifcarea revolucionara.
     Un Ínteres deosebit prezintä in lucrare expunerea concepCiei despre caracterul popular al literaturii, exprimatä de Pufkin in polemica cu V. F. Raevski.
     ín partea a treia a cärCii analizeazà operele lui Pufkin dupà plecarea din Moldova, de care-1 va lega pentru totdeauna o amintire nostalgica, reflectatä atit in scrisorile lui càtre fratele säu Lev fi citre prietenii sài (de exemplu, càtre N. S. Alexeev), cit fi in creala sa de maHìrziu. Poemul „Jiganii", „in stepele Bugeacului verde", „Räscoalä-te o, Grecie, räscoalä-te“, „Impuf-càtura", „Cintecele slavilor de apus“, povestirea „Kirdjali" sint opere legate de amintirile lui Pufkin din Moldova, despre care va mai pomeni si in „Poltava", in capitolele Vili fi X din „Evgheni Oneghin" in „Cälätorie la Arzrum" fi in numeroase alte note, schiCe fi planuri de lucräri.
      Pe baza unei ampie documentàri, autorul lucrärii aduce numeroase precizäri fi corective datelor istoriografice privitoare la viaCa, activitatea fi reíanle lui Pufkin in exil. Astfel, de pildä, se stabilefte cu suficientà exactitate intervalul de timp in care Pufkin a insoCit pe C*gani in satele Värzärefti, Iurceni fi Dolna (26.VII—20.VIII.1821) se precizeazà unele momente din viaCa decembristului V. F. Raevski (p. 78, 85), a generalului Inzov, fixindu-se perioada cind acesta a guvernat provincia (25.VII 1820—26.VII. 1823), se relevà o inexactitate de datare pe inscripCia monumentului ridicat ìn amintirea lui Carol al XII-lea la Varnita, pe malul Nistrului, pe unde a trecut fi Pufkin (regele suedez a rämas aici de la 1709—pinà la 1713, nu pinä la 1711, cum este scris, ìn mod grefit pe obelisc) se arata cà in 1821 Puskin nu a fost la Bolgrad (intemeiat abia in 1823), ci ìntr-un sat situat la 3 km. depàrtare — Tabac, etc.
     ìn multe cazuri, autorul formuleazà, mai mult sau mai puCin argumentat, ipoteze pe care cercetärile ulterioare le-ar putea confirma. Astfel, el presupune cä Puskin este acela care a sugerat sä se dea lojei masonice nr. 25 numele „Ovidiu" si cä este posibil ca organizatorul acestei loje sä fi fost prinCul Mihail Sutu, cu care Pufkin s-ar fi intìlnit fi in casa boierului Petrache Mavrogheni ; emite ipoteza cà un anume Spiro Pendadeca din Arta, ìntilnit de autor in unele documente, ar fi chiar eteristul amintit de Puskin in insemnärile sale (defi I. P. Liprandi afirma cà Pendadeca e nàscut in Nejin, iar alci autori il considerau din Ianina) ; crede cà naraCiunile lui Pufkin „Duca, legenda moldoveneascà din veacul al XVII-lea" fi „Dafna si Dabija, legendä moldoveneascà din anul 1663", care nu s-au mai gàsit, ar fi fost intenCionat omise de la publicare de editorul reaccionar P. I. Barteniev, din pricina conCinutului lor pri-mejdios pentru Carism fi isi exprima sperala cä eie s-ar mai putea gäsi in fondurile arhi-vistice — I.P. Liprandi sau P.I. Barteniev ; presupune cä exemplul lui Pufkin in abordarea tematicii istorice 1-ar fi inspirai de C. Negruzzi in crearea nuvelei „Alexandru Läpufneanu" ; crede cä tema „buneivestiri" din poemul „Gavriliada" i-ar fi fost sugeratà poetului de existenCa unei biserici cu acelafi hram ìn apropierea locuinCei lui Inzov, cà povestirea „Impufcätura" cuprinde fapte reale din viaCa poetului, din realitäCile moldovenefti fi din biografia lui I. P. Liprandi (prototip al lui Silvio, dupà pàrerea autorului, opusä faCä de aceea a cercetàtorilor N. D. Lerner fi P. A. Sadikov) etc.